La început am urmărit niște filmulețe pe internet în care o masă de oameni de categorii diferite de vârstă aleargă compact într-o direcție, aparent fără legătură între ei, dar toți ghidați de același guru suprem : Pokemon. N-am înțeles din prima despre ce e vorba. E, încep să am o vârstă îngrijorător de adultă, așa de 33+ și cum nu prea mă joc cu tehnologia și înțeleg să folosesc telefonul strict pentru comunicare verbală , citire mailuri și facebook, zău că n-am înțeles nimic. Nu m-au atras niciodată jocurile pe calculator, singurele minuni pe care le-am jucat fixându-mi privirea într-un aparat erau Tetris-urile, un fel de jocuri de constructie cu castigare de puncte pe un fel de telecomanda mai mare. Imi aduc aminte doar că se terminau foarte repede bateriile 777.
…..
La oi, înțeleg fenomenul. Ciobanul, centrat bine de câțiva câini, dictează turmei încotro să o ia, iar oile în individualitatea lor nu mai filtrează informația, ci merg încotro merg suratele lor.
La oameni, fenomenul este nou și este un exemplu de manipulare masivă a unei mase de indivizi, aparent fără niciun element în comun și fără niciun țel comun, decât acela al fiecărui alergător și vânător de pokemoni de a aduna cât mai mulți monștri de buzunar.
….
Aș fi curioasă să aflu părerea unor psihologi avizați despre un astfel de fenomen, despre cum văd ei lansarea unui astfel de produs pe piață și reacția publicului pe care s-a testat deja jocul. Și din ce motive se alege o astfel de aplicație și se reacționează în așa hal la ea.
Înțeleg că în fiecare sta un copil care tânjește după copilărie și după joc, dar să fim cu băgare de seamă la orice formă ce degradează omul și-l coboară de pe pragul raționalității la pragul robotului care execută o comandă.
Poate nici nu mai avem nevoie de roboți, poate o astfel de aplicație ar putea crește productivitatea în muncă, trebuie doar ca fiecare angajator să și-o personalizeze și să-și dirijeze proprii anjajați ca pe niște marionete. Îmi imaginez o fabrică în care fiecare angajat să care pokemoni în sectorul în care trebuie să ajungă, să fie nevoie să execute comenzile pe care trebuia oricum să le execute și să ajungă unde oricum ar fi trebuit să ajungă, doar că acum ca bonus va primi un pokemon.
Sunt semnale că deja și infractorii s-au specializat, urmăresc indicațiile aplicației, știu unde va veni turma de oi, pardon, turma de vânători de pokemoni, iar cum ăștia sunt ca și hipnotizați, pot să-și culeagă ce genți doresc de la aceștia sau de prin genți, căci oricum posesorii lor sunt preocupați de câștigarea realității augmentate, iar cea clasică le chiar încurcă abilitățile de alergare.
Go-Go…pokemon, în altă realitate, dar nu în asta.
Text publicat aici :
Sursa foto : facebook
Gloria Alexandru 