Tainele Sinodului Panortodox din Creta

943777_1591754774469143_4834346791213069597_n

Aș vrea ca Biserica mea ortodoxă să mă lămurească și pe mine, mireanul de rând care e noutatea adusă de  Sinodul Panortodox și cât a respectat acest sinod modul de organizare și de desfășurare al sinoadelor de dinaintea lui, cât s-au respectat sau nu canoanele care se spune că s-au încălcat acum.

Am învățat că nu trebuie să judec și mă lupt cu păcatul ăsta în fiecare zi. E tare greu să nu judec lumea din jur care greșește față de mine, față de semeni ori lege. Iar când se greșește față de Biserica lui Hristos, a judeca sau nu faptele ori persoanele pot să te tulbure cu totul. Și-mi trece mereu prin minte dictonul „nu judeca și nu vei fi judecat” , iar  atunci mă iau mustrările de conștiință și simt cum mă trece un fior rece pe șira spinării. Știu că trebuie să mă abțin cu atât mai mult de a judeca fețele bisericești, care sunt purtătorii harului lui Dumnezeu. Asta e teoria. Nu judeca!

În practică, însă, e puțin altfel. Trăim în era comunicării absolute, virtuale, transfrontaliere, în lumea atotcunoscătoare, când puține lucruri din pomul binelui și răului au mai rămas de descoperit. Știm tot, dar nu mai comunicăm nimic membrilor, nu mai avem active căile de comunicare cu membrii Bisericii și începem să pierdem comunicarea cu Dumnezeu.

Eu cer și vreau să nu mai fiu în ignorare. Eu cer și vreau să fiu învățată regulile de bază ale credinței mele. Eu vreau să-mi cunosc credința. Cei mai mulți oameni care cad din Biserica Ortodoxă și se convertesc la alte confesiuni o fac pentru că nu se regăsesc în religia noastră, pentru că nu o cunosc. Pentru că nu li se face cunoscută. Pentru că e un paravan imens între mirean și preînalții Bisericii, între ce li se spune și ce li se arată credincioșilor. Între ce li se explică și cum li se descoperă minunatele taine ale ortodoxiei.

Din toată povestea asta cu Sinodul din Creta, tâlhăresc sau nu, canonic sau nu, eu mireanul de rând n-am înțeles nimic. Și credeți-mă pe cuvânt, sunt unul din credincioșii activi ai Bisericii, care am căutat să-i aflu înțelesurile, să-i aflu tainele, să învăț să mă rog, să învăț să înțeleg sfintele taine, să le iubesc și să-mi placă să particip la ele. Am încercat să nu rămân pasivă la mântuirea mea și să construiesc zi de zi, ceas de ceas, calea spre ea. Am căutat duhovnici buni, am bătut drumurile și mările și vazduhul spre locuri sfinte, să ajung să văd unde au trăit și au făcut minuni înaintemergătorii noștri, am căutat sfinții pe care îi auzeam pomeniți la Biserică, am citit ce-am putut pricepe și voi mai citi, doar doar mi se vor răspunde la întrebările mari care mă macină. Am căutat sfatul duhovnicilor și am încercat după puterile mele să fac ascultare. Am înțeles că rânduiala cere să am capul acoperit în Biserică, că postul nu e doar miercurea și vinerea și că are o altă dimensiune, am înțeles că dacă eu cred, Dumnezeu ajută necredinței mele. N-am fost pasivă în relația mea cu Biserica. Și să-mi ajute Dumnezeu să nici nu fiu, nici să mă înstrăinez. Dar ajutați-mă și voi puțin, cei de mai suspuși în ierarhia bisericească. Faceți-vă milostenie cu mine și ajutați un suflet ce vrea să se mântuiască și nu vrea să accepte înșelarea. Ce vrea să vadă negru pe alb unde-i dreptatea și adevărul.

Am o formare juridică și ca defect profesional caut să înțeleg prin propriile simțuri și prin propria discernere o situație înainte de a da o soluție și de a spune unde-i adevărul . Eu adevărul îl caut. Adevărul în Hristos. Cel ce a transmis apostolilor Săi tainele Bisericii și care pe toate le-a îndurat pentru noi. Acolo vreau să ajung, la a-L întâlni pe Hristos în Biserica Sa. În care nimic să nu fie schimbat față de ce a fost stabilit cu ocazia Sfintelor Sindoade scrise de Sfinții Părinți, înaintestătători ai Bisericii lui Hristos. Aș vrea să știu dacă la acest sinod, al opt-ulea, istoric de altfel, a existat vreun Sfânt Spiridon ca la primul Sinod Ecumenic, care să  fi  demonstrat  auditoriumului ca în vechime preotului Arie, că Iisus Hristos este de o ființă cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfântul Duh, luând în mână o cărămidă și binecuvântând-o în semnul Sfintei Cruci, iar cei prezenți să vădă cum din cărămidă iese focul și se înălță, cum apa curge și rămâne doar lutul ???  Să fi dovedit astfel, ca Sfântul, taina Sfintei Treimi  către participanții invitați care nu erau creștin ortodocși ? Ar fi fost un moment extraordinar și un moment prielnic de a face cunoscută credința noastră și celor ce au răspuns chemării de a participa la acest moment. Indiferent de motivația lor intrinsecă. De a le prezenta rânduiala creștin ortodoxă pentru a achiesa la ea, și nu pentru a o adapta pe-a noastră la a lor.

Am rugămintea sinceră și plină de considerație de a publica lucrările Sinodului și hotărârile luate în acesta. Dacă în vremea Sinoadelor de demult, conținutul, hotărârile și preceptele erau transmise din gură în gură, sau cu mare dificultate în formă scrisă, acum e atât de ușor să comunicați Bisericii din care faceți parte conținutul și hotărârile care fac atâta vâlvă în mijlocul credincioșilor. De a arăta măcar acum că vă interesează ce cred și ce înțeleg credincioșii din Biserică. Și nu-mi spuneți că nu mă privește, pentru că mă privește direct și personal. Pentru că eu sunt membru activ, mădular în Biserica lui Hristos. Biserica Ortodoxă nu e o clădire sau o organizație națională, Biserica e formată din toți credincioșii ei, toți suntem părți active și membre importante din ea. Iar când unul suferă, suferă toată Biserica. Când unul hotărăște, hotărăște pentru toată Biserica. Dacă unul o reprezintă, ar trebui să aibă mandatul tuturor credincioșilor pe care-i păstorește. Pentru ca nu cumva vreo oaie să se piardă, pentru că veți da seamă de fiecare oaie pierdută în fața Mântuitorului la Judecată. Iar dacă atunci când ați hotărât participarea la acest controversat Sinod, asupra căruia se ridică suspiciuni că ar fi necanonic, că s-ar abate de la Adevăr și Dreapta Credință, nu ne-ați consultat, nu ne-ați explicat ce misiune aveți acolo, acum aveți datoria să ne lămuriți, să ne liniștiți și să ne ajutați să fim activi, să fim lumină în Biserica lui Hristos. Dacă nu v-ați consultat cu nimeni din eparhii, cu niciun credincios, ci ați decis pentru noi toți, dar fără a avea mandat din partea noastră, mergând pe prezumția bunei credințe, solicit să ne comunicați și nouă ce ați decis. Dar nu în extras, nu în sinteză. Eu înțeleg mai bine când citesc tot conținutul. Dacă e să citesc o lege, nu vreau să-mi facă nimeni niciun rezumat, vreau să citesc eu tot textul, cu preambul și dispoziții finale, s-o filtrez și s-o interpretez eu  din litera și din spiritul legii.

Cu cât  țineți mai secret tot ce a însemnat acest Sinod, cu lucrările de pregătire și cu hotărârile lui, cu atât stârniți mai multe controverse, cu atât se învrăjbesc oamenii mai mult, cu atât sunt oamenii mai înșelați sau mai contrariați. Nu-i normal să fie așa. Dacă hotărârile și lucrările au privit Biserica Ortodoxă, atunci toți membrii ei trebuie să cunoască, să înțeleagă tot ce s-a discutat și hotărât acolo. Trebuie să știm de ce unele Biserici au refuzat participarea și de ce Sinodul a avut loc chiar și în lipsa lor.  De ce din 290 ierarhi așteptați să participe au participat doar 156, și doar 10  din cele 14 Biserici autocefale. Trebuie să știm dacă hotărârile se puteau lua și fără Bisericile care au ales să nu participe la această întrunire. Publicați aceste rânduieli pe paginile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române. Nu ne lăsați să fierbem în necunoștere, în intrigi, în întrebări și în tulburare. Sunteți datori față de fiecare dintre noi, fiecare oaie pe care o pierdeți va fi pentru lipsa voastră de transparență, de unitate și de iubire pentru fiecare dintre noi cei ce formăm Biserica, ca mădulare vii ale ei. Dacă noi ne stingem puțin câte puțin, cine va ține aprinsă flacăra luminii credinței și cine va mărturisi adevărul ?

Biserica este doar una, așa cum mărturisim în Crez, din care așa cum arată și copacul Bisericii Creștine,  unii s-au rupt, cu voie, de nevoie, din mândrie din sânul Bisericii lui Hristos, pentru că au vrut să modifice pe ici pe colo ce s-a binestabilit și păstrat de peste 1000 de ani. Să nu cădem în aceeași greșeală și să ne păstrăm credința adevărată în numele lui Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru fiecare din noi. Să nu-I lăsam impresia că nici acum, după atâția ani n-am înțeles nimic, căci astăzi nu mai avem apostolii printre noi să ne arate calea, ci îi avem doar pe cei care cu mare greutate se luptă să păstreze adevărul, credința și rânduiala canonică stabilită de Sfinții Părinți.

Faceți-ne cunoscute tainele Sinodului Panortodox din Creta! Asumați-vă public ce ați asumat acolo pentru fiecare membru al Bisericii lui Hristos. Să știm cum stăm. Să stăm bine, să stam cu frică, să luam aminte !

Iertați și binecuvântați pe păcatoasa.

Anunțuri

Ca-n cer

angel-1538938_1280

Întâlnirea canceroșilor anonimi, iulie 2016. O cameră frumos colorată, cu canapele confortabile și flori exotice, așa ca cele din sala de așteptare de la clinica de imagistică la care tot merg de ceva vreme să mă biopsiez și să mă îngândurez.

– Bună. Sunt Gloria și am cancer la sân.

-Buunnăăă Gloria.

-Am 33 de ani, o familie frumoasă cu doi copii, job-ul perfect, prea puțini prieteni adevărați și prea puțin timp.

….

Numele meu real nu e Gloria Alexandru, cred că e lesne de înțeles. Când m-a apucat cheful să-mi scriu gândurile și opiniile pe diverse subiecte am făcut-o pentru că vroiam să fie ca o descărcare și vroiam să văd dacă oamenii apreciează ce scriu din prisma textului, fără a mă cunoaște în vreun fel. Dacă aș fi început să fac asta cu identitatea mea reală aș fi riscat ca parte semnificativă din prietenii  mei reali plus cunostințele ce au statutul de prieteni virtuali să aprecieze lingușitor modul în care aleg să-mi prezint punctul de vedere. Pentru că unul din efectele principale ale comunicării virtuale și a socializării virtuale e că în cercul  strâmt de prieteni virtuali se așteaptă „like-ul” și se acordă de asemenea, doar de dragul de a-l da, de a se vedea că s-a apreciat orice nouă postare, chiar dacă e buna sau mai puțin bună. Realitatea like-urilor este că se dau așa de obraz în cercul de cunoscuți, și mă refer aici strict la opinii exprimate pe facebook sau alte rețele. La poze dă toată lumea like instinctiv. Unii chiar folosesc facebook-ul doar pentru a mai vedea ce fac cei din jurul lor, așa că nici nu mai trebuie să sune să vadă ce mai fac, află totul direct de pe facebook. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

…..

Statistic vorbind, se spune că una din 4 persoane dezvoltă la un moment dat cancer. Ei, eu sunt una din patru. Nu sunt one in a milion, sunt doar una din patru.

….Nu întreb de ce mi se întâmplă mie asta. Știu că e un test pe care trebuie să-l trec cu bine. Sfinții părinți cereau în rugăciune boala, pentru a fi prilej de lacrimi , smerenie și îndreptare.Niciodată n-o să se îndrepte omul în prea mult bine, în patimi, ci doar prin suferință. Iar suferința ne e dată ca șansă de a de vindeca de patimi aici și de a nu pătimi pentru ele dincolo. Vin ca o binecuvântare și ca un semnal că trebuie să ne schimbăm modul de a trăi, de a gândi și de a fi. Și să credem în schimbarea asta cu toată ființa noastră.

…..Acum văd neputința celor din jurul meu, acum văd disperarea în ochii celor dragi, acum văd cât suntem de firavi. Îmi privesc copiii și mulțumesc Cerului că am descoperit la timp, că șansele de vindecare prezise de medici sunt mari, dar nu pot să nu mă întreb, fie și doar cu jumătate de gând…cum ar crește copiii mei dacă s-ar întâmpla să mor curând ? Cum ar trece peste lipsa mea, cum s-ar alina cu gândul că nu-i voi mai putea ține nicicând în brațe, aici în lumea asta ? Ar fi oare nevoie să-i pregătesc și pentru asta pentru situația în care chiar s-ar putea termina așa ?

Trebuie să învățăm să trăim ca-n cer ca să putem trăi bine pe pământ. Trebuie ca măcar acum să ne-adunăm toate forțele, toate gândurile pozitive, alea de alcalinizează prin interior, și să ne facem ordine în viața. O curățenie generală târzie, dar necesară, o analiză intrinsecă, fără menajamente. O rugăciune mai sinceră, mai conștientă și constantă. Azi începe postul Adormirii Maicii Domnului, să-l pornim cum trebuie, dezbrăcându-ne de patimi și alungând gândurile rele . Să cerem ajutorul și să credem că-l vom primi. Măcar cât un sâmbure de muștar.

Text complet publicat aici:

http://www.catchy.ro/ca-n-cer/98058