Comunicarea virtuală – evoluție sau involuție?

woman-1446557_1280

Evident, fără doar și poate, comunicarea virtuală are o mulțime de avantaje. Dar fără doar și poate, ne acaparează din timpul nostru un pic mai mult decât am permite acest lucru acelorași oameni în mediul real. Pare ușor de filtrat informația acceptată și informația de tip garbage în mediul real și nițel mai complicat de filtrat în mediul online. Avem o aparență de discernământ și de filtrare în alegerea informațiilor pe care le consumăm zilnic în mediul online, în rest există o suprasolicitare a unor informații care nu ne sunt utile, nu ne interesează, nu ne ajută, nu ne folosesc și nu ne-ar interesa dacă ar fi să le filtrăm în mediul real. Asta face ca înseși relațiile virtuale să afecteze relațiile interumane din cauza impotenței de a discerne și filtra informațiile care ne interesează sau nu despre o anumită persoană sau despre un anumit subiect tratat și distribuit de o anumită persoană din lista de prieteni. Dacă în real nu ne-ar interesa ce face stânga sau dreapta, în virtual avem impresia că orice distribuire, orice apreciere sau orice interpretare a unor situații au legătura directă cu persoanele din listă și cauzează vrând-nevrând un impact puternic asupra lor. De cele mai multe ori, fără o intenție conștientă.

Mai multe despre subiect puteți citi în articolul meu de pe :

http://www.catchy.ro/de-la-mirc-la-facebook-evolutie-sau-involutie/106103

Anunțuri

De ce-l iubim pe Eminescu ?

mihaieminescu-front

Redau câteva versuri din Scrisoarea III care sunt actuale și azi:

” De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;

Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…

În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;

Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut

Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?

Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!

O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,

Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,

Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,

Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.

Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,

Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,

Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră

De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?

Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,

N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi

În aplauzele grele a canaliei de uliţi,

Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,

Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?

Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,

Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,

Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,

La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.

Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,

Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…

Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,

Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,

Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…

Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,

Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,

Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,

Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,

Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…

O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! ”

 

Îl iubim pe Eminescu pentru că ne lipsește unul ca el. Pentru că tânjim ca neam pentru unul ca el. Pentru că țara noastră nu mai naște genii de talia lui.

Fie-i țărâna ușoara, iar de-acolo de sus, de unde ne privește, să ne mai trezească câte-un patriot adevărat, nu de cafenele.

Citiți-i azi Scrisoarea toată, ascultați cântecul lui Vieru care te cutremură în orice moment îl auzi :

https://www.youtube.com/watch?v=Dw1v3IAOS6s

Textul complet, îl găsiți pe :

http://www.catchy.ro/de-ce-l-iubim-pe-eminescu/105864

 

Joaca de-a caterisirea

priest-1947767_1280

Cum să caterisești azi un preot pentru că vrea să-și păstreze dreapta credință ? Pentru că are dificultăți în a accepta ecumenismul? În condițiile în care cei în măsură să vegheze la păstrarea dreptei credințe au instigat și au participat la însăși mărul discordiei. Vai de cel prin care vine ispita!

Întâlnirea ce se dorea a fi sinodală, cretană , a fost un cal troian oferit ortodoxiei de peste tot. Știți vorba veche : ferește-te de grecii care-ți aduc daruri. Acesta este darul anului 2016 pentru ortodoxia de pretutindeni, care s-a nimenirit să primească, cu voie sau fără de voie, calul troian care vrea să distrugă ortodoxia din interior. Numai că ambele tabere, tradiționaliștii și ortodocșii politic corecți, arată înspre cealaltă tabără ca fiind vinovată unii de acceptarea, alții de neacceptarea acestui dar. Dacă e să distrugă ceva, e mai sănătos din toate punctele de vedere să nu-l primim. Așa ar face orice om sănătos la cap care mai are de păstorit o turmă tulburată și speriată. Doar că lumea toată s-a schimbat. Problemele s-au accentuat, iar păstorii vor mai degrabă să salveze imaginea politic corectă a ortodoxiei decât să păstreze dogmele cele vechi stabilite după multe zile de post la sinoadele ecumenice de mai dinainte. Mai bine să creeze legături confesionale egalitare de credință, decât să lase poarta deschisă fiilor risipitori. Și pentru a realiza acest lucru, nu mai pot să-și recunoască  greșeala, pentru că mândria e prea puternică și preferă să sacrifice în această luptă tocmai pe acei care au arătat loialitate maximă mărturisirii adevărului de credință. E canonic? Nu . E creștin ? Nu. Ca să poți condamna un astfel de om, ar fi trebuit să o facă acela care e fără de păcat, să arunce cu piatra acel păstor sau acei teologi fără de păcat. Și ca să nu se creadă că am căzut în judecarea lor, nu mă refer la păcatele omenești, dar ar fi fost îndreptățit să aplice o sancțiune acel preot sau ierarh care n-a greșit nici măcar o dată canonic. Iisus Hristos a cerut chiar  mai mult, ca cel care aruncă piatra asupra femeii adulterine să nu fi avut niciun fel de păcat. Și uite cum s-a aplanat un conflict în numele iubirii. Hristos ne-a arătat în ce duh trebuie să iertăm celor care ne-au greșit sau am considerat noi că ne-au greșit . Și nu o dată.

Doar că de la teorie la practică e cale lungă și-n acest domeniu. Ce exemplu dați credincioșilor, când caterisiți un preot trăitor, mărturisitor, care nu vrea să se lepede de adevărul de credință și care vrea să respecte dogmele ortodoxe tarnsmise nouă din generație în generație de Sfinții Apostoli și mai apoi de Sfinții Părinți ? Chiar credeți că dețineți adevărul absolut ? Când întreaga lume ortodoxă se află într-o derivă totală cauzată de acest cal troian, pseudosinodul panortodox, care n-a respectat nici regulile de organizare, nici regulile de qvorum de prezență, nici de reprezentare, nici de luare a deciziilor, care nu a adus decât tulburare în țară și-n lume ? Chiar ați descoperit adevărul acestui pseudosinod ? Și este altul decât cel arătat de înalți teologi cu înalte studii de specialitate? Chiar era nevoie să caterisiți un preot care n-a fost de acord cu sinodul, invocând neascultarea făță de ierarhul locului ? Păi, iertată-mi fie îndrăzneala, dar în acest duh ați înțeles de la Hristos să păstoriți turma? În acest duh ați ales să ajutați acest suflete și acești păstori de suflete, fără a le permite să vă ajute să înțelegeți și o altă față a problemei decât cea pe care o considerați corectă ? Credeți că la Dreapta Judecată așa se vor desfășura lucrurile, cum le-ați organizat pentru acești părinți? În acest mod să percepem noi, mirenii, ortodoxia astăzi ? Că dacă cineva nu vă stă în ascultare, din motive de constiință și de crez ortodox, neschimbat, nealterat, va fi exclus din comuniunea ortodoxă ? Vorbim cumva de o dictatură în care doar cel din vârful ierarhiei are întotdeauna dreptate ?

Am citit și eu argumentația BOR care spune că atât timp cât ierarhii nu au predicat vreo erezie cu capul descoperit, nu este justificată întreruperea pomenirii . Faptul că au semnat o erezie nu e același lucru cu a predica o erezie ? Pentru că a predica în public face ca predica să fie auzită de un număr foarte restrâns de persoane, dar a semna un document public, cu impact grav asupra întregii dogme ortodoxe, face ca asumarea respectivelor hotărâri să se producă asupra unui număr infinit mai mare , iar gravitatea unei semnături este mai mare decât a unei afirmații într-o predică.

Nu ca ar conta ce crede un umil mirean, dar un lucru înțelept pentru întreaga ierarhie ortodoxă ar fi fost să respingă și să înlăture orice a însemnat această întâlnire cretană, întrucât oricum nu întrunește caracteristicile unui sinod, pentru că dacă a priciniut atât rău lumii ortodoxe, nu putea să fi avut Duhul lui Dumnezeu. Sunt lucruri vizibie cu ochiul liber de către orice credincios care poate face comparație între viața sfinților care au luat parte de sinoadele ecumenice anterioare și situația creată în anul care a trecut.

E păcat că în acestă luptă a orgoliilor și a neînțelegerilor, singurele victime colaterale sunt exact aceia care susțin dreapta credință, care luptă pentru adevăr și care au reușit să trezească suflete spre mântuire. E păcat că atunci când astfel de lucruri se întâmplă, ierarhii nu se gândesc să se coboare în parohie să vadă lucrarea preotului și să discute cu fiii lui duhovnicești să vadă dacă își țin rânduiala creștină, dacă preotul a avut sau nu o activitate lucrătoare în mediul în care a păstorit și demonstrați doar că vreți în fruntea turmelor doar oameni care nu îndrăznesc să-și ridice privirea, nici vorba, nici fapta în a mărturisi Adevărul și a chema într-adevăr oamenii la dreapta credință. Nu vă pasă, preasfințiilor voastre, câtuși de puțin de rănile din sufletele enoriașilor, ale preoților și nici ale celor care nu mai pot da înapoi din a mărturisi dreapta credință.

Mă rog lui Dumnezeu să vă ierte faptele nechibzuite, în duh creștin, să vă arate dragostea lui Hristos și să vă învețe iertarea Lui, pentru a fi păstori de suflete spre mântuire și nu spre pierzare. Iar preoților care trec prin asta le doresc ca Bunul Dumnezeu să le arate calea dreaptă ce duce la mântuire și să-i întărească în această perioadă pentru a putea ierta și ei pe cei care nu pot să ierte.

Take the day off

winter-168142_1280

De ce nu vă place iarna ? De ce nu vă place zăpada ?

….

Hai să ne decuplăm puțin de la cotidian. De la griji. De la stres. De la job. De la breakingnews. Dacă ar fi să ne trezim dimineața și să vedem că pe toată strada ce duce spre lume zăpada e de înălțimea noastră, hai nu chiar ca a mea, că eu am un metru și-un creion, cum imi spunea un vechi prieten, dar așa cam 1,80-2 m…care ar fi primul gând care ne-ar trece prin minte ? Hai încercați acest exercițiu de imaginație. Nu-i așa că v-ar trece prin minte să vă luați liber de la tot, să căutați gura sobei, să puneți vinul la fiert, să pregătiți patul, o carte bună și un soț cald alături? Să vă bucurați că Dumnezeu v-a oferit o zi liberă. Aia pe care n-ați îndrăznit să o cereți șefului, aia pe care nu v-o permiteți să o pierdeți de la jobul liber profesionist, aia pe care vă e frică să o luați pentru a sta în pat. Pentru că celelalte zile libere le luați ca să rezolvați ceva probleme. Să mergeți la medic, sau la mama la țară pentru că i-a crescut tensiunea, sau să finalizați niște acte, sau să rezolvați niște treburi care nu se pot rezolva de la birou. Când v-ați luat o zi liberă doar pentru că ați fi vrut să stați în pat ?

Când ați ieșit ultima dată să vă jucați în zăpadă ? Să trageți o bulgăreală serioasă cu soțul/soția și/sau copiii ? ….

TEXTUL complet îl găsiți pe

http://www.catchy.ro/de-ce-nu-va-place-iarna-de-ce-nu-va-place-zapada/105738

Sursa foto:candysdirt.com

Azi pot să urc!

matterhorn-968_1280

Azi sunt pregatita să urc orice munte! Nu vă fie frică de urcare, ea se formează din fiecare pas și urmă pe cale o lași pe unde treci! Parte din fricile tale rămân în urma lăsată pe pământ. Când urci, devii mai ușoară, mai sigură, aproape ca ai putea zbura. Dar n-o faci, pentru că atunci nu ți s-ar vedea urma. Iar urma lăsată e experiența acumulată în atâta timp și atâta consum. Cum să renunți la ea ? E parte din bagajul tău. Chiar dacă uneori e ușor să zbori, nu-ți face bine.Trebuie să vezi și că contorizezi fiecare pas. Sunt și telefoane sau ceasuri care fac asta în locul tău acum. Dar îți vor da doar un număr. Contorizarea pașilor tăi spre vârful muntelui trebuie să o cuantifici în alt mod. În experiența pe care ți-a adus-o fiecare pas, în abilitatea de acceptare a evoluției tale, în acuratețea gândurilor liber exprimate, în încrederea pe care ți-ai pus-o în acțiunile tale, în măsura credinței pe care ai acumulat-o zi de zi , ceas de ceas.

Azi pot să urc. Și tu poți.Trebuie doar să vrei. Cu fiecare pas făcut, înainte sau înapoi, tu urci. Urci pe scara vieții tale. Fiecare mișcare greșită te poate dezechilibra, dar se întâmplă tocmai pentru a înțelege cum trebuie să-ți găsești echilibrul.

Și trebuie să urci. Orizontul văzut din vârful muntelui îți poate schimba toate percepțiile greșite. Te poate transforma în cel mai bun antrenor de cursă lungă. Te poate determina să-i ajuți și pe ceilalți să urce cu tine. Căci despre asta e vorba în fond. De a ne ajuta să urcăm, să devenim ce am dori să primim. Să fim mai buni. Zău că nu poți uita un om care ți-a făcut bine și te-a ajutat să te ridici când ai făcut un pas greșit. Pentru gestul lui trebuie să înveți să ajuți și tu un alt om care a căzut, care nu vrea, nu poate, nu știe cum să se ridice. Muntele ne așteaptă pe toți. Orizontul nu poate fi perfect fără toți prezenți la spectacolul oferit.