Minunata lume a tranzacționării pe piață

mobile-phone-1419281_1280

Mi-am tot propus să nu mai răspund la telefon în afara orelor de program la numere pe care nu le am în agendă. Nu prea îmi stă în fire să fac asta, pentru că aveam o teorie că dacă cineva te sună în afara orelor de program, chiar e o situație excepțională, care chiar nu putea fi prevăzută și e nevoie să ajuți omul chiar și cu o consultație telefonică. Mi se parea de bun simț să fac asta. Până când odată, într-o sâmbătă la orele 22,30 m-a sunat o clientă să-mi  solicite prezența la birou, pentru că ea și soțul umblă cu capul în traistă și-au uitat un foarte important act pe care-l puteau obține doar de la mine. Am ajuns să termin aproape de ora 00.00. Asta m-a făcut să-mi regândesc disponibilitatea pentru toți căscații.

Azi, eram încă la birou când pe la ora 18.00 sună un număr necunoscut. Cum eram încă la birou, zic poate o fi ultimul client ieșit, să răspund. Nici chiar așa. Era un domn la început amabil, apoi cu o  limbariță de abia puteai să mai spui două vorbe, apoi de-a dreptul agasant, care vroia să mă învețe să descopăr minunata lume a tranzacționării pe piața de capital. Am crezut că am scăpat demult de genul ăsta de telefoane, de care recunosc n-am mai primit de peste jumate de an. Măi, oamenii ăștia sunt instruiți să facă o muncă de convingere de titan, nu acceptă NU ca răspuns indiferent cât de clar le spui.

I-am zis tipului că nu mă interesează deloc nimic din domeniul piețelor de capital, că nu mă atrage cu nimic domeniul tranzacționărilor și că n-am bani de investit în prostii de genul asta. Ba chiar n-am nici de economisit, nici de investit. Credeți că a priceput ceva ? Nimic. Avea el o teorie cum că fix pentru că nu cunosc domeniul, de asta îl resping așa ab initio și că dacă îi acord câteva minute în fața calculatorului, îmi va demonstra că domeniul mă va interesa. L-am rugat să facem un exercițiu de imaginație, să-și imagineze cum am făcut deja acest exercițiu și i-am spus că nu mă interesează deloc. N-avea imaginație nimic. Nu reușea nicicum să facă un astfel de exercițiu. I-am spus chiar că-l înțeleg că trebuie să-și facă norma de telefoane date spre aburirea potențialilor clienți dar eu rămân neinteresată de subiect și am să-i închid telefonul, dacă nu înțelege că nu are cum să mă convingă.  A jucat cartea că tuturor ne plac banii și că asta e o modalitate de a-i câștiga într-un mod ușor. Îi spun că eu habar n-am cursul euro / dolar/ liră. Și că dacă vrea să mă ajute să câștig finaciar, îl invit la birou să-i fac niște acte. Eu aplic ce-am învățat și stăpânesc de-o bună vreme, el rămâne fericit că eu am câștigat ceva financiar. Nu vrea așa.

M-a întrebat dacă mănânc ciorbă de vită. Deși mănânc, i-am răspuns  că nu. El fericit, îmi explica fenomenul că nu mănânc pentru că n-am gustat. Îi spun că nu gust, pentru că nu mănânc carne. Aproape că l-am blocat. Jucam ca la șah. O piesă mutată de mine, alta barată de el.

Îl întreb la un moment dat să-mi spună cu cine fac cursurile astea de vânzări agresive, în care nu vrea nici în ruptul capului să închidă telefonul în urma unui refuz. N-a vrut să-mi spună, deși ar fi fost bune și pentru firma mea, să știm să ținem mai bine cu dinții de clienți, că pleacă în toate direcțiile unde e mai ieftin halatul, chiar dacă e cârpit. În final i-am închis telefonul în timpul unei încercări de glumă a lui.

Anul trecut mă suna la câteva săptămâni, tot pe rând câte unul din asta, cu același tipar în conversație. Ajungeam să nu-i mai suport și să-i ameninț cu protecția consumatorului. Erau atât de dese telefoanele și toți se credeau consilierii mei financiari, iar eu păream cel mai neajutorat om de pe planetă care nu vroiam să aflu misterul piețelor de capital. Pe care dacă l-aș cunoaște aș putea să stau liniștită să-mi beau cicoarea pe vreo plajă azurie fără dorul biroului și a clienților căscați de care-mi depinde existența.

Ei, pentru că n-ai acceptat dragă domnule răspunsul meu de NU și a trebuit să fiu nepoliticoasă să-ți închid telefonul în ureche, o mai spun o dată : NU mă interesează tranzacționarea pe piețele de capital.Nu mă mai sunați, oameni buni că n-am bani de pierdut și nici  timp de ascultat prostii.

Anunțuri

GO – GO Pokemon

13716072_1187749304592494_187339897220397734_n

La început am urmărit niște filmulețe pe internet în care o masă de oameni de categorii diferite de vârstă aleargă compact într-o direcție, aparent fără legătură între ei, dar toți ghidați de același guru suprem : Pokemon. N-am înțeles din prima despre ce e vorba. E, încep să am o vârstă îngrijorător de adultă, așa de 33+ și cum nu prea mă joc cu tehnologia și înțeleg să folosesc telefonul strict pentru comunicare verbală , citire mailuri și facebook, zău că n-am înțeles nimic. Nu m-au atras niciodată jocurile pe calculator, singurele minuni pe care le-am jucat fixându-mi privirea într-un aparat erau Tetris-urile, un fel de jocuri de constructie cu castigare de puncte pe un fel de telecomanda mai mare. Imi aduc aminte doar că se terminau foarte repede bateriile 777.

…..

La oi, înțeleg fenomenul. Ciobanul, centrat bine de câțiva câini, dictează turmei încotro să o ia, iar oile în individualitatea lor nu mai filtrează informația, ci merg încotro merg suratele lor.

La oameni, fenomenul este nou și este un exemplu de manipulare masivă a unei mase de indivizi, aparent fără niciun element în comun și fără niciun țel comun, decât acela al fiecărui alergător și vânător de pokemoni de a aduna cât mai mulți monștri de buzunar.

….

Aș fi curioasă să aflu părerea unor psihologi avizați despre un astfel de fenomen, despre cum văd ei lansarea unui astfel de produs pe piață și reacția publicului pe care s-a testat deja jocul. Și din ce motive se alege o astfel de aplicație și se reacționează în așa hal la ea.

Înțeleg că în fiecare sta un copil care tânjește după copilărie și după joc, dar să fim cu băgare de seamă la orice formă ce degradează omul și-l coboară de pe pragul raționalității la pragul robotului care execută o comandă.

Poate nici nu mai avem nevoie de roboți, poate o astfel de aplicație ar putea crește productivitatea în muncă, trebuie doar ca fiecare angajator să și-o personalizeze și să-și dirijeze proprii anjajați ca pe niște marionete. Îmi imaginez o fabrică în care fiecare angajat să care pokemoni în sectorul în care trebuie să ajungă, să fie nevoie să execute comenzile pe care trebuia oricum să le execute și să ajungă unde oricum ar fi trebuit să ajungă, doar că acum ca bonus va primi un pokemon.

Sunt semnale că deja și infractorii s-au specializat, urmăresc indicațiile aplicației, știu unde va veni turma de oi, pardon, turma de vânători de pokemoni, iar cum ăștia sunt ca și hipnotizați, pot să-și culeagă ce genți doresc de la aceștia sau de prin genți, căci oricum  posesorii lor sunt preocupați de câștigarea realității augmentate, iar cea clasică le chiar încurcă abilitățile de alergare.

Go-Go…pokemon, în altă realitate, dar nu în asta.

Text publicat aici :

http://www.catchy.ro/who-the-fck-is-pokemon/97702

Sursa foto : facebook

Sclavi în 2016

chains-19176_1280

Film de groază. Scenariu scris de rromi în Gămăcești, actori forțați să intre în rolul sclavilor și public complice sau tăinuitori la vieți distruse zi de zi, ceas de ceas.

Se întâmplă în România. În acest stat în care acordăm mai multe drepturi minorităților decât majorității de frica unor posibile și improbabile sancțiuni, în statul în care din când în când, așa odată ca niciodată, desprinsă din poveste se mai coboară câte o judecătoare în pantofi albaștri de pe vreun piedestal să aplice legea corect unor oameni imaturi.

Se întâmplă asta în secolul în care totul este transparent pentru Servicii ? În care avem camere de supraveghere în tv, laptopuri, gadgeturi și orice alte minunății informatice ? Se întâmplă într-o localitate unde nimeni, niciun reprezentant al statului nu a intrat de 8 ani de zile ? Cine înghite gălușca asta ????? Să înțeleg că în Gămăcești, jud. Argeș nu exista polițist de proximitate, nu există candidat la primărie care să fi trecut pe acolo la cerșit de voturi și care să fi fost votat ? Nu există medic de comună care să vaccineze puradeii ? N-a avut nimeni nevoie de un biseptol în toți acești 8 ani ? Nu și-a tras nimeni cablu TV, internet , n-a picat curentul niciodată acolo ? Chiar n-a intrat nimeni în afară de clanurile cu pricina ? Câți din stăpânii de sclavi sunt asistați social în Gămăcești ? Câți dintre ei trăiesc pe seama contribuabililor onești din România ? În zona respectivă chiar nu trece nicio mașină de poliție pentru radare sau pur și simplu pentru a putea supraveghea zona ?

Mai multe, în textul meu de pe :

http://www.catchy.ro/sclavi-in-2016/97391

Doamna cu pantofi albaștri versus Doamna legată la ochi

paragraph-1161140_1280

Am ajuns ca țară să aplaudăm un judecător că și-a făcut treaba bine ? Pe bune ? Într-un astfel de hal am ajuns ca practică ? Se fac petiții pentru decorarea Doamnei cu pantofi albaștri. Simt că fac tensiune. Nu mă înțelegeți greșit, o stimez, apreciez și aplaud pe doamna judecător cu pantofi albaștri.   Și-a făcut datoria așa cum a jurat când a intrat în profesie.

Dar cum de-am ajuns ca societate să cerem să-i decorăm pe aceia care își fac meseria cu dăruire, cu respectarea principiilor ce stau la baza profesiei ?

Cum de-am ajuns să vedem atât de rar astfel de exemple ?

….

Pe de o parte aceasta este concluzia de fapt : o astfel de abordare a surprins în mod plăcut atât de multă lume pentru că realitatea instanțelor judecătorești de la noi e atât de sumbră, de tragică, de absurdă, de ruptă de dreptate, încât românul nostru este dat pe spate când observă o minimă umbră de umanitate și responsabilitate în luarea unei hotărâri.

O altă concluzie a speței e că România are mare nevoie să-și educe cetățenii în a fi responsabili, umani, maturi. În România e nevoie mai mult ca oricând ca simplul om de pe stradă să dobândească un minim de cunoștințe juridice, psihologice, morale, creștine care să-l facă un membru activ, pozitiv și responsabil în comunitatea sa. În România de azi e nevoie de consiliere psihologică, duhovnicească, morală în toate situațiile care privesc familia și mai ales soarta copiilor. Nu e normal ca doi adulți care au dat viață unui copil să nu aibă maturitatea, înțelepciunea de a-l crește ținând cont de interesul superior al copilului.

…..  Cât timp nu se lucrează la fondul problemei, orice soluție s-ar da de orice doamnă cu pantofi albaștri, soarta copilului va fi să trăiască într-o continuă luptă a părinților, în care el va fi singurul care va încasa toate loviturile.

Mai multe, în textul meu aici :

http://www.catchy.ro/si-care-e-extraordinarul-acestei-situatii-ca-fac-tensiune/97161

Sursa foto : http://www.pixabay.com

Valul Mării Negre

sunrise-1239726_1280

Aduce vântul mirosul dur de sare,

Și îl trimite spre mii de oameni care

Stau reci și goi pe malul mării sale,

Doar doar s-or curăța de tare.

 

O barcă plutește lin în zare

Să umple mrejele de pește  iară.

Un pescăruș răzbate să culeagă

Ce i-au permis pescarii să-și aleagă.

 

Pe mal stau trupuri cu suflete-ncărcate

Stau gânduri ce s-ar dori furate,

Stau vise ce parcă-s spulberate

De valul Mării Negre-nvolburate.

 

Sursa foto : pixabay.com