Când îți iei viața în mâini

pray-1639946_1280

Se întâmplă uneori să fie nevoie să te redefinești, să te reorganizezi, să-ți stabilești o altă ordine a priorităților. După un episod care te-a scos din ritm, din planuri, aproape din viață, ai priceput că e momentul acela de care vorbește lumea când trebuie să schimbi tot. Cum ?

Am câteva luni de la operație și încă nu reușesc să schimb prea mult. Am discutat cu mulți și sfatul majorității în proporție de 99,9% e că trebuie scos stresul din ecuația vieții. Pe bune, zic ? Și ce rost mai are viața fără stres, fără puțină adrenalină cotidiană ? :))

Recomandarea nr. 1 : Mută-te în altă țară. Cu alte cuvinte, schimbă stresul românesc cu unul al altei nații, doar doar te vei încadra mai bine în peisaj. Nu se pliază pe felul meu de-a fi. Am călătorit și am văzut țările străine, le-am ales pentru servicii medicale, am văzut ce se vede cu ochiul liber. Lipsa stresului în sectoare principale de activitate. Dar e ceva acolo care nu va putea fi niciodată „acasă” pentru mine. Aș suferi de stresul cauzat de dezrădăcinare, sunt o naționalistă convinsă și n-aș avea o acomodare lină în alte părți. Dorul de casa mea, de curtea mea, de țara mea și de oamenii mei m-ar stresa într-un alt mod decât mă stresez aici pentru cotidian ca orice cetățean de bună credință al țării. Ar trebui astfel evaluat care stres e mai mare , cel de aici sau cel de acolo ? Zic pas, deci. Nu asta e soluția mea.

Recomandarea nr. 2 : Sport. De minim 3-4 ori pe săptămână, efort fizic susținut. Mersul pe jos nu se consideră efort fizic susținut, e așa doar să te antrenezi pentru ce urmează. Piesa 2 de domino cade și ajungem la timp. Trebuie să reușești să-ți faci timp pentru a face sport. Nu-i deloc o recomandare desuetă, e atât de necesar și atât de la îndemână încât nu prea ne vine să credem că am avea pârghiile unei vieți sănătoase atât de la îndemână. Ar fi prea simplu să fie atât de simplu ?

Recomandarea nr.3 : Alimentația. Mediu alcalin. No stres. No meat. No sugar. No flour. No E-uri. Noah, amu-i amu. Am râs eu mai demult de bauturile sănătoase la pahar, mai ales alea de nu-ți vine să le bei de verzi ce sunt. Treacă de la mine paharul acesta, sucurile de legume pure cu verdețuri sunt…yeach. Dacă chiar ar fi musai musai, m-aș strădui să nu vomit când le beau. Unii zic nu sucuri de fructe, alții zic nu le combina ( fructe cu legume) , eu zic bea ce crezi tu că-ți place și-ți face bine. N-o să-ți strice un suc natural de legume cu fructe combinate la fel cum nici n-o să mori de foame dacă simți că vrei să faci o cură de detoxifiere apelând la legume și fructe. Am învățat niște combinații delicioase 🙂

După doar atâtea recomandări , vrând-nevrând trebuie să-ți tragi niște concluzii, să-ți iei viața în mâini. Să ai atâta putere și forță să iei orice decizie fără a te raporta deloc la cum vor reacționa cei din jurul tău când o vei verbaliza. Să fii doar tu cu tine însăți în fața oglinzii care-ți reflectă chipul panicat și să hotărăști ce dorești să faci mai departe. Cum vrei să mergi mai departe și pe ce cale. Am înțeles un lucru, după operație se consideră că nu mai am cancer. Am doar o predispoziție mărită de a dezvolta recidive. Dar și că dacă voi lăsa gânduri ascunse în ungherele minții mele care se tem de recidivă, acelea se vor adânci cu rădăcini adânci în creierașul meu, care vor face exact ceea ce nu vrei să facă. Nimeni, niciun medic, nicio statistică medicală, niciun tratament nu-mi poate asigura nimic. Nici reușita tratamentului și nici liniștea viitorului. Atunci am ales să nu mă mai las afectată de statistici, cazuri asemănătoare și nici de pronosticuri sumbre. Am ales să mă bucur de viață așa cum e, de sănătate atât cât e, am ales să-mi împlinesc visele atât cât pot, căci cred cu tărie că pe calea asta cineva mă sprijină de sus și mă va ridica ori de câte ori va trebui. Îmi asigur un aport suficient de vitamine și minerale, am grijă să consum alimente sănătoase cărora să le știu proveniența, îmi propun să fac sport constant și să elimin cât mai mult până la total alimentele contraindicate. În rest, încă mai caut soluții de a mă putea raporta altfel la stres, de a-mi acorda mai mult timp și de a înlătura din jurul meu persoanele care mă agită gratuit și inutil. Peste toate și cel mai important m-am împăcat cu mine și cu gândul că nu eu decid ce mi se întâmplă ci doar sunt datoare de a lua decizii bune în fiecare răscruce a vieții mele. În tot acest timp, cel mai important moment pentru mine a fost cel al rugăciunii. Al materializării dorinței de mântuire în fapte și atitudini bune, al gândului și rugăciunii pentru alții mai încercați decât mine. Dumnezeu le va rândui pe toate.

Sursa foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s