Rugă

Mai urci ? Și unde-ți ajunge azi gândul?

Spre ce înalturi cugetu-ți ridici ?

 

Doar nu uita că vremea-i doar de rugă

Și gândul doar cu suflet îl ridici.

 

E-un fel de-a cere doar în tot Lumina

E-un fel de-a ști cum poți  a te ruga.

 

Pe buze-ți cade gândul și inima

Și ceri nu-o rază, ci chiar Lumina Sa.

 

N-aș cere lucruri, nici chiar sănătate.

Dar vreau să-nvăț a ști cum să Te rog

 

Să-mi dai din Cer atâta bunătate

Cât să-nțeleg cum pot să mă transform.

Anunțuri

Strigătul mut

Mă lupt cu ispita ce vine,

O simt și trec iar mai departe.

Fior rece îmi trece pe spate

Când morții se-adun într-o parte.

 

Nu-s morți care știu cum să moară,

Căci cine mai știe azi calea?

Da-s  reci, surzi și orbi dintr-o vină,

De-a nu auzi chiar strigarea.

 

E mut strigătul bolii perfide,

E-ascuns între vicii și fapte.

Nu știi când te ia-n stăpânire

Și-ajungi chiar s-o lași să te-ngroape.

 

Dar nu poți s-o lași să te-omoare!

N-ai voie să-i dai ei puterea!

Mai poți să întorci azi destinul

De-a nu-i accepta stăpânirea…

 

Atunci vei vedea c-a să plece

Doar n-o să se lupte o viață,

Cât nu-i dai ce vrea, va decide!

Că prost te-a ales, curajoasă…

 

Sursa foto: pixabay.com

Vremea ta

 

Când lacrimile par să nu mai curgă,

Și inima demult e împietrită

E musai loc ca timpul să mai cearnă

Și să ieși iar afar’ din echilibru.

 

Când crezi că vine vremea ca lumea să se schimbe

Și nu pricepi ce-i greu să înțeleagă,

Când luptele sunt pentru a-ntrezări lumina

Și pentru-a-nlătura orice ocară,

 

Când orice zbucium e astăzi ne-nțeles

Și doar pe ici pe colo mai vor unii să lupte,

Când tot am acceptat și ne-am ales

Cu cei de-am criticat. Ș-azi ne jertfesc.

 

Când nu-i mai cale să întorci macazul

Pentru cei mulți, căci prea li-i bine-așa,

Atunci e vremea ta, și-a ta, si-a mea

De-a ne schimba pe noi întâi. Mai bine-așa.

 

Mai greu e însă să începi cu tine,

Căci mai ușor e când privești la ei

Și știi exact ce trebuie-ei să schimbe

Căci vezi în ei ce e și-n ochii tăi.

Valul Mării Negre

sunrise-1239726_1280

Aduce vântul mirosul dur de sare,

Și îl trimite spre mii de oameni care

Stau reci și goi pe malul mării sale,

Doar doar s-or curăța de tare.

 

O barcă plutește lin în zare

Să umple mrejele de pește  iară.

Un pescăruș răzbate să culeagă

Ce i-au permis pescarii să-și aleagă.

 

Pe mal stau trupuri cu suflete-ncărcate

Stau gânduri ce s-ar dori furate,

Stau vise ce parcă-s spulberate

De valul Mării Negre-nvolburate.

 

Sursa foto : pixabay.com

Îndemn

cross-66700_1280

Întoarce obrazul, creștine!

Sunt mulți ce lovesc azi în tine.

Sau poate că nu-s mulți,  doar puternici.

Sau poate nu chiar,  doar par vrednici.

 

Ce poți să-i arăți, tu, creștine ?

Ca el să se schimbe în bine ?

Cum poți tu să- l faci să-nțeleagă,

Că nu-i om în lumea întreagă

Să fie perfect, fără pată, să fie curat. Niciodată.

 

Nu poți decât să-i fii călăuză

Să nu mai fii cel ce acuză,

Să faci cât mai mult bine  în lume,

Chiar dacă  toată-i în spume.

 

Să fii cel ce are oriunde o mână tare s-ajute.

Să fii un exemplu de bine,

S-arăți duhul ce e azi în tine.

Să-i ierți pe cei ce-s puternici,

Pe cei ce se cred azi mai vrednici.

 

Lumină să fii orișiunde

Speranță să dai, fără punte .

Să fii cu iubire de-aproape.

Talanții să nu-i pui deoparte,

Ci crește-i, sporește-i prin fapte

Și dă din ce ai mai departe.