Când școala îți dărâmă regulile sănătoase

 

Știam că intrarea în clasa pregătitoare avea să fie o adevărată provocare pentru noi ca părinți. Era de la sine înțeles că dacă Ministerul s-a gândit să o numească clasa 0 avea să atragă multe neajunsuri și multe încercări de a o face să treacă peste linia pozitivă. La început părea să fie totul sub control. Copilul mergea frumos la școală, era încântat de doamna, uneori de colegi, alteori era dezamăgit de colegi sau de gălăgia din clasă. La început întrebam și eu cum se joacă în pauze. Îmi spunea că în clasă. Eu, surprinsă. La prima ședintă cu părinții ni se și comunică oficial că programa pentru grupa pregătitoare nu prevede ca această categorie de vârstă să-și petreacă pauzele cu restul copiilor din școală de vârste cu 1, 2, 3 ani în plus sau mai mari. Adică copiilor li se anunță începerea pauzei pentru o școală întreagă, dar nu li se dă permisiunea de a ieși să zburde în pauze alături de restul claselor pentru că sunt mici, inadaptați mediului ostil al copilăriei , insuflându-li-se constant că ei nu sunt pregătiți pentru asta. Pe această cale țin să-i „multumesc” ministrului educației care a gândit ca această clasă pregătitoare să se desfășoare la școală și nu la grădiniță. Ați reușit să distrugeți printr-un singur paragraf din programă siguranța pe care i-am insuflat-o copilului meu când îl pregăteam pentru școală. Aceea că va reuși să se descurce singur chiar și în pauze. Salvarea noastră a fost faptul că doamna învățătoare a înțeles că prost era gândit sistemul, așa că le-a acordat copiilor, după ședință, prerogativele oricărui alt elev din școală : dreptul la pauză afară din clasă.

Când părea că totul se așezase frumos pe un făgaș normal, constat cu stupoare că oricât încerc să gestionez alimentația sănătoasă a copilului meu, se găsește un întreprinzător care are un chioșc alimentar în școală și vinde produse nesănătoase copiilor și care reușește să spulbere tot ce încerc eu să clădesc de la nașterea copilului încoace. Zilnic, constant, cu premeditare și cunoscând faptul că legea interzice vânzarea de produse declarate nerecomandate copiilor datorită substanțelor pe care le conțin, aceștia vând copiilor produse nesănătoase, dar bune la gust.

Aici e o adevarată distracție. Pentru cine nu știe există Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasă în unitățile de învățământ preuniversitar și un Ordin al Ministerului Sănătății Publice nr.1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preșcolarilor și școlarilor și a principiilor care stau la baza unei alimentații sănătoase pentru copii și adolescenți. Sunt curioasă în câte școli din România se respectă aceste acte normative și câte din chioșcurile din cadrul unităților de învățământ  respectă aceste prevederi legale. Câte autorități publice veghează la respectarea acestei legi și cum se face prevenția bolilor grave de către Ministerul Sănătății în colaborare cu Ministerul Educației.

Descriu câteva categorii de alimente nerecomandate preșcolarilor și școlarilor: prăjituri, bomboane, acadele, hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prăjiți, alimente preparate prin prăjire, maioneză, margarină, brânză topită, brânzeturi tartinabile, mezeluri grase, chipsuri, biscuiți sărați, covrigei sărați, sticksuri sărate, snacksuri, alune sărate, semințe sărate, brânzeturi sărate, orice tip de băutură răcoritoare, cu excepția apei potabile plate sau minerale îmbuteliate, orice tip de aliment care , prin conținut, aduce un aport de calorii de peste 300 kcal pe unitate de vânzare, alimente vrac, sandvișuri neambalate, alimente neetichietate. Și menționez că acestea sunt interzise în temeiul articolului 10 din Legea nr.123/2008 a fi comercializate în școli sub sancțiuni contravenționale. Nu știu în alte școli cum e, dar la chioșcul din școala noastră există toate aceste alimente interzise. Ori n-au înțeles ăștia cuvântul „interzis”, ori  n-au înțeles cuvântul „nesănătos”, căci toată lista asta se găsește în majoritatea sau chiar în toate unitățile de învățământ. Mă întreb atunci doar cum facem educație pentru sănătate copiilor când se tolerează astfel de magazine în cadrul unităților de învățământ.

Educația pentru sănătate se adresează deopotrivă copiilor, părinților și cadrelor didactice. Pentru că e lesne de înțeles că atât timp cât părintele îi dă copilului bani de bunuzar să-și cumpere ce vrea în pauză de la chioșc, copilul nu va alege produse bio, eco sau naturale ( mai ales când comerciantul nici nu aduce astfel de produse considerate lux). Există o tendință spre lucrurile interzise, cu care ne luptăm și noi adulții de nenumărate ori. Nu-mi spuneți nici că n-o să pățească nimic dacă mănâncă chipsuri toată ziua, sau te miri ce hidoșenii gumoase ultra colorate. Căci într-adevăr nu are o reacție spontană după consumul de alimente interzise. Singura reacție spontană pe care o are e legată de faptul că nu înțelege de ce tu, ca părinte, nu-i dai bani să meargă să-și ia chipsuri sau bomboane gumate vrac, râme sau alte oribilități, bune la gust, dar toxice din rețetă.  Nu pricepe copilul de ce nu e bine să o mănânce dacă are gust atât de bun și de ce vrei tu să-l știi suferind zâmbrind la colegii de clasă care n-au părinți așa stresați cu privire la alimentație ca ai lui.

Astfel că, mulțumită proastei gestionări a unei situații comerciale pe spinarea părinților în cadrul școlii, ajungem să ne certăm de o săptămână întreagă zi de zi pe capitolul „ gustări” de la chioșc. Copilul e în primul an de școală, își dorește cu tot sufletul să se simtă integrat în grupul de la școală, iar eu părintele rău, îi restrâng aceste drepturi impunând reguli imposibil de respectat fără suferință. Pentru că dacă Statul nu a reușit să-și facă respectate regulile prevăzute în cele două acte normative, cum aș putea eu să fac un copil de 7 ani să respecte regula familiei noastre : fără prea multe E-uri!!! când zi de zi trece pe lângă „fructul interzis” și se uită la copiii care au acces la el .

Vreau să înțelegeți că deși încercăm să mâncăm cât mai sănătos, copiii au parte de ciocolată, bomboane, dar cu măsură, iar sursa de proveniență a produsului e atent verificată. Știu și că nu voi putea controla mediul în care își va desfășura activitatea toată viața, dar zău că aș amâna puțin momentul, bucurându-mă ca există o legislație în domeniu care e de partea mea.

Cum să facem să conștientizăm micii afaceriști, vânzători de E-uri, dascălii și părinții de importanța hranei pentru viitorul sănătății copiilor noștri ?

Sunt părinți care din grupa pregătitoare le dau bani de buzunar copiilor pentru a-și lua diverse chestii de la chioșc. De foarte multe ori când ajung cu copilul la școală, alții copii se întorc deja de la magazin cu câte un pachet de chipsuri sau bomboane gumate fosforescente. Cum să-i explici părintelui acelui copil că dacă acest copil va mânca chipsuri zi de zi 12 ani de zile, îi va distruge sănătatea și vom ajunge ca și americanii care au peste 75% populație obeză ?

Un prim pas de a încerca să educi atât copiii cât și dascălii și implicit părinții este să cerem respectarea legislației în domeniu pentru protecția sănătății copiilor pe viitor.

Ministerul Sănătății nu are suficiente pârghii de prevenție a bolilor în România. Ajungem să nu mai avem locuri în spitale, să avem tot mai mulți copii cu diabet și boli de ficat,  copii obezi ori cu cancer pentru că nu știm să ne păzim copiii și nu știm să ne cerem respectarea drepturilor. Unde va ajunge această generație de copii alimentată artificial cu E-uri în toate produsele, cu produse de proastă calitate vândute acestora prin școli, cu fast food-uri pe post de premii de consolare pentru lipsa timpului petrecut cu părinții, cu hidratare prin sucuri acidulate în loc de apă ?

Văd deocamdată explozia cancerului în România, după 1989. Să nu credeți ca am făcut cancer pentru că am scăpat de comunism. Nu. Avem tot mai mulți bolnavi de cancer pentru că explozia în societatea de consum a făcut ca astăzi să găsești orice de mâncare, de foarte proastă calitate, dar foarte frumos ambalată, să nu mai avem nici fructe, nici legume fără pesticide, să nu mai avem control asupra provenienței produselor. Unul din factorii majori de declanșare ai cancerului au la bază o alimentație nesănătoasă. Aia care nu te face să-ți fie rău de fiecare dată când mănânci un chips, care nu-ți dă reacții fizice rapide după ce zilnic consumi junk food de la chioșcul alimentar din școală, care nu-ți arde stomacul când bei un suc carbogazos negru, dar care în timp, pot da reacții ciudate în organism.

Degeaba ne chinuim ca țară să găsim mereu resurse pentru bolnavii cronici, dacă nu suntem în stare să facem o prevenție normală, controlată a alimentației copiilor în școli. Pentru că acolo școala are acest principal rol : de educație. Ce preț va pune copilul pe lecțiile mele de educație pentru sănătate, cât timp la ei în școală există un magazin în care se vând tocmai produsele interzise ? Dacă am gândi puțin pe termen lung situația sistemului de sănătate publică din România, am putea anticipa rolul primordial al educației viitoarei generații. De a-i face să înțeleagă că la magazinul din cadrul școlii nu pot cumpăra decât apa plată sau minerală, fructe ( verificate cu privire la gradul de pesticide conținut), produse sănătoase și că dacă se întâmplă să mai consume sucuri acidulate, produse cu multe E-uri acestea trebuie să reprezinte excepții și nu regula în alimentație ? Legislație avem, nu-i cine s-o aplice, nu-i cine s-o dorească…pentru că atât timp cât nu te doare consumul unul produs nesănătos, nu vei conștientiza decât mult prea târziu de ce era bine să-l eviți atât tu, cât mai ales copiii tăi. Suntem răspunzători pentru deciziile pe care le luăm pentru noi și pentru copiii noștri, iar unele decizii nesănătoase pot duce la rezultate catastrofale în sănătatea copiilor și a familiei noastre. Trebuie doar să nu uităm că drepturile părintești se exercită în interesul superior al copilului și nu al comodității noastre. Iar interesul superior al copilului implică și o alimentație sănătoasă.

Text publicat întâi aici :

http://www.catchy.ro/cand-scoala-iti-darama-regulile-sanatoase/109720

 

Comunicarea virtuală – evoluție sau involuție?

woman-1446557_1280

Evident, fără doar și poate, comunicarea virtuală are o mulțime de avantaje. Dar fără doar și poate, ne acaparează din timpul nostru un pic mai mult decât am permite acest lucru acelorași oameni în mediul real. Pare ușor de filtrat informația acceptată și informația de tip garbage în mediul real și nițel mai complicat de filtrat în mediul online. Avem o aparență de discernământ și de filtrare în alegerea informațiilor pe care le consumăm zilnic în mediul online, în rest există o suprasolicitare a unor informații care nu ne sunt utile, nu ne interesează, nu ne ajută, nu ne folosesc și nu ne-ar interesa dacă ar fi să le filtrăm în mediul real. Asta face ca înseși relațiile virtuale să afecteze relațiile interumane din cauza impotenței de a discerne și filtra informațiile care ne interesează sau nu despre o anumită persoană sau despre un anumit subiect tratat și distribuit de o anumită persoană din lista de prieteni. Dacă în real nu ne-ar interesa ce face stânga sau dreapta, în virtual avem impresia că orice distribuire, orice apreciere sau orice interpretare a unor situații au legătura directă cu persoanele din listă și cauzează vrând-nevrând un impact puternic asupra lor. De cele mai multe ori, fără o intenție conștientă.

Mai multe despre subiect puteți citi în articolul meu de pe :

http://www.catchy.ro/de-la-mirc-la-facebook-evolutie-sau-involutie/106103

De ce-l iubim pe Eminescu ?

mihaieminescu-front

Redau câteva versuri din Scrisoarea III care sunt actuale și azi:

” De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;

Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…

În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;

Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut

Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?

Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!

O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,

Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,

Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,

Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.

Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,

Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,

Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră

De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?

Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,

N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi

În aplauzele grele a canaliei de uliţi,

Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,

Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?

Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,

Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,

Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,

La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.

Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,

Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…

Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,

Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,

Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…

Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,

Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,

Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,

Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,

Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…

O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! ”

 

Îl iubim pe Eminescu pentru că ne lipsește unul ca el. Pentru că tânjim ca neam pentru unul ca el. Pentru că țara noastră nu mai naște genii de talia lui.

Fie-i țărâna ușoara, iar de-acolo de sus, de unde ne privește, să ne mai trezească câte-un patriot adevărat, nu de cafenele.

Citiți-i azi Scrisoarea toată, ascultați cântecul lui Vieru care te cutremură în orice moment îl auzi :

https://www.youtube.com/watch?v=Dw1v3IAOS6s

Textul complet, îl găsiți pe :

http://www.catchy.ro/de-ce-l-iubim-pe-eminescu/105864

 

Take the day off

winter-168142_1280

De ce nu vă place iarna ? De ce nu vă place zăpada ?

….

Hai să ne decuplăm puțin de la cotidian. De la griji. De la stres. De la job. De la breakingnews. Dacă ar fi să ne trezim dimineața și să vedem că pe toată strada ce duce spre lume zăpada e de înălțimea noastră, hai nu chiar ca a mea, că eu am un metru și-un creion, cum imi spunea un vechi prieten, dar așa cam 1,80-2 m…care ar fi primul gând care ne-ar trece prin minte ? Hai încercați acest exercițiu de imaginație. Nu-i așa că v-ar trece prin minte să vă luați liber de la tot, să căutați gura sobei, să puneți vinul la fiert, să pregătiți patul, o carte bună și un soț cald alături? Să vă bucurați că Dumnezeu v-a oferit o zi liberă. Aia pe care n-ați îndrăznit să o cereți șefului, aia pe care nu v-o permiteți să o pierdeți de la jobul liber profesionist, aia pe care vă e frică să o luați pentru a sta în pat. Pentru că celelalte zile libere le luați ca să rezolvați ceva probleme. Să mergeți la medic, sau la mama la țară pentru că i-a crescut tensiunea, sau să finalizați niște acte, sau să rezolvați niște treburi care nu se pot rezolva de la birou. Când v-ați luat o zi liberă doar pentru că ați fi vrut să stați în pat ?

Când ați ieșit ultima dată să vă jucați în zăpadă ? Să trageți o bulgăreală serioasă cu soțul/soția și/sau copiii ? ….

TEXTUL complet îl găsiți pe

http://www.catchy.ro/de-ce-nu-va-place-iarna-de-ce-nu-va-place-zapada/105738

Sursa foto:candysdirt.com

Anul acesta am simțit cum se încearcă scoaterea lui Hristos din noi

la-biserica

  …

            Am stat mult să reflectez dacă pot spune cuiva ce-a înseamnat Crăciunul pentru mine. Dacă pot spune că simt cum Hristos S-a Născut din nou în sufletul meu, altfel decât în anii în care L-am ignorat după aceea. Când deși S-a născut pentru mine și pentru fiecare, am uitat să-L hrănesc, am uitat să-L spăl, am uitat să-L leagăn și-am uitat să-I mulțumesc pentru că deși eu nu L-am îngrijit, El S-a îngrijit de mine. Anul acesta a fost altfel. A fost o luptă în sufletul și-n toată ființa mea cum n-am gândit vreodată că voi duce. Și nu atât de mult datorită încercării bolii prin care am trecut, căci bag seamă că am trecut cu bine. Pentru că în acest an, mai mult ca niciodată am simțit cum se încearcă scoaterea lui Hristos din noi. Și din sufletul meu n-o să permit. Am văzut cum corectitudinea politică a ajuns să afecteze și sânul cel mai cald al creștinătății. Am trăit și smulgerea asta din Biserică tocmai ca să ne trezim spiritual cum nu credeam vreodată.

 Știm cu toții, care știm și pe care ne-a interesat subiectul, că anul acesta prin iunie a avut loc o întalnire la Creta care se dorea a fi un mare și sfânt sinod al întregii lumi ortodoxe. Ultimul sinod ortodox avusese loc intre anii 783-787. Nu vreau să intru aici în discuția privind temele acestui sinod, cum au fost ele pregătite și cine au fost participanții, care aveau sau nu aveau ce căuta acolo. Vreau doar să spun că în ciuda faptului că nu a existat qvorum pentru a se putea lua hotărâri sinodale ortodoxe în toată plinătatea lor, lipsind 4 Biserici din 14, existând episcopi care au votat împotriva hotărărilor luate și contrar faptului că trebuia să existe o unicitate decizională, aceasta nu a existat, în concluzie nici sinodul nu se poate spune că a avut loc, deși mai marii noștri susțin încă acest lucru. A avut loc într-adevăr întâlnirea programată a schimba dogmele și a înlătura din dogmele Bisericii acele lucruri care nu mai sunt astăzi politic corecte. Doar că nu-i mai putem spune sinod, pentru că n-a funcționat după regulile sinodale anterioare, ba chiar a anulat unele din acestea. Pentru că, vorba lui Savatie Baștovoi, diavolul este politic corect. S-a ajuns ca jumătatea de an de după acest pseudosinod să se creeze o tensiune de nedrescris la nivelul membrilor bisericii , să se pună presiuni pe clericii și pe mirenii care îndrăzneau să pună întrebări, să gândească altfel decât autoritatea supremă preafericită în stat, ba chiar să fie sancționați.

Nu am suportat niciodată luptele mizere care s-au dus contra Bisericii pentru simplul fapt că mereu am considerat că nu există pădure fără uscături, iar păcatele și faptele reprobabile ale anumitor preoți, deși sunt condamnabile nu reprezintă cu nimic Biserica în sensul ei și pentru că cred cu tărie că Dumnezeu îngăduie oricărui om multe căderi tocmai pentru a-l sprijini să se ridice pe calea dreaptă și că orice păcătos care se îndreaptă și se căiește va primi iertarea la fel ca unul care a avut o viață întreagă numai purtări bune. În plus judecata semenilor nu-i la noi și nici nu trebuie să fie. În ciuda faptului că am ales să văd mereu doar ce e bine în Biserică și n-am lăsat să mă smintească exemplele negative de la niciun nivel, acum ajung să strig în sufletul meu și în curând în gura mare că nu se poate ca însăși aceasta să fie împotriva Adevărului, ca și la acest nivel să existe cenzură. Și nu orice fel de cenzură, ci una împotriva tuturor acelora care vor să-și păstreze credința și rânduiala nealterate, a celor care vor să respecte cele 7 Sinoadele Ecumenice de până acum și învățăturile Sfinților Părinți, tradiția apostolică a Bisericii noastre. Unul din păcatele capitale este mândria, iar unii ierarhi ai noștri, nu vor să accepte că s-au pripit, că au făcut rău Bisericii pe care o reprezintă, sau unii chiar cunosc prea bine acest lucru și au făcut totul premeditat. Și totuși Biserica se cutremură, și nu în zidurile înalte și frumos poleite ci în zidurile umane ale ei. Pentru că dacă se crede că Biserica e formată doar din ziduri nu s-a înțeles sensul ei deplin și anume acela că este formată din credincioșii care o formează, iar reprezentanții acestora trebuie să-i reprezinte la fel ca orice alți reprezentanți în orice altă comunitate, altfel, neținând cont de aceste aspecte de reprezentare și de închegare socială ajungem să credem că pe unii mai mari, mai fericiți sau prea sfințiți îi interesează doar instituția bisericii materiale și deloc zidul uman, duhovnicesc care acum e rupt și sângerează. Când nu se apleacă la a reveni la calea dreaptă, când nu îi mai interesează vocea poporului pe care-l păstoresc, când nu vor decât să cenzureze și să închidă gura celor ce caută răspunsuri care să-i conducă spre mântuire. Asta nu-i o abordare sănătoasă, nici creștinească, nici în duhul adevărului. Noi însă încercăm să facem ascultare de părintele Cleopa care zicea : răbdare, răbdare, răbdare și când se termină, iar răbdare.

 …

Într-o astfel de societate e ușor să anesteziezi speranțele tinerilor și oamenilor care mai cred în dreptate, în adevăr, în competitivitate reală și în integritate, în competență, în bine. Dacă demonstrezi timp de un sfert de veac că nu există speranță de redresare națională, că nicio formațiune politică nu mai poate genera subiecți credibili, verticali și integri care să facă totul pentru țară și semeni se ajunge la situația de azi, când nu poți să-i mai trezești pe tineri din anestezie să meargă la vot. Iar rezultatele se văd și oarecum și le asumă, pentru că nu mai cred că ceva se va mai schimba în bine. Am ajuns să ne complacem în situații pe care le disprețuim, să ne agităm doar virtual, să ne arătăm dezamăgirea doar în cercul nostru strâmt și să nu mai generăm nicio reacție de apărare. E ca și cum am fi fost vaccinați cu corupție, cu lașitate, cu promiscuitate și cu nepăsare de-am ajuns acum imuni la virusul care a contagiat toată țara dar pe care îl aveam deja administrat în stare latentă.

De câte grade și pe ce scară ar trebui să fie cutremul nostru interior ca să ne schimbăm viața, fiecare dintre noi, pentru a putea fi un exemplu pentru semenii noștri astfel încât orice culoare politică ar câștiga alegerile și ar guverna țara să avem certitudinea că o vor face în sprijinul cetățeanului ? Când vom înțelege că așa zișii reprezentanți ai noștri, mai mult sau mai puțin având mandatul nostru direct, așa slab calitativ cum sunt, provin din rândurile noastre și noi îi trimitem acolo pentru că asta e realitatea societății noastre. Noi ca societate asta suntem. Asta e calitatea noastră, a masei. Că nu ne regăsim în ea, nu poate fi decât o speranță că încă ne mai putem schimba. Dar nu societatea va schimba individul, ci individul va schimba societatea. Deci schimbarea trebuie să înceapă cu noi. Cancerul social trebuie curățat, scos și vindecat locul. De ce-am mai avea nevoie ca să începem să fim buni cu noi, cu ceilalți, să clădim doar pozitiv lucrurile și să trăim în adevărata lumină a Binelui ?

Textul meu complet îl găsiți aici :

http://www.catchy.ro/anul-acesta-am-simtit-cum-se-incearca-scoaterea-lui-hristos-din-noi/105050

Sursa foto : http://www.catchy.ro