Știam că intrarea în clasa pregătitoare avea să fie o adevărată provocare pentru noi ca părinți. Era de la sine înțeles că dacă Ministerul s-a gândit să o numească clasa 0 avea să atragă multe neajunsuri și multe încercări de a o face să treacă peste linia pozitivă. La început părea să fie totul sub control. Copilul mergea frumos la școală, era încântat de doamna, uneori de colegi, alteori era dezamăgit de colegi sau de gălăgia din clasă. La început întrebam și eu cum se joacă în pauze. Îmi spunea că în clasă. Eu, surprinsă. La prima ședintă cu părinții ni se și comunică oficial că programa pentru grupa pregătitoare nu prevede ca această categorie de vârstă să-și petreacă pauzele cu restul copiilor din școală de vârste cu 1, 2, 3 ani în plus sau mai mari. Adică copiilor li se anunță începerea pauzei pentru o școală întreagă, dar nu li se dă permisiunea de a ieși să zburde în pauze alături de restul claselor pentru că sunt mici, inadaptați mediului ostil al copilăriei , insuflându-li-se constant că ei nu sunt pregătiți pentru asta. Pe această cale țin să-i „multumesc” ministrului educației care a gândit ca această clasă pregătitoare să se desfășoare la școală și nu la grădiniță. Ați reușit să distrugeți printr-un singur paragraf din programă siguranța pe care i-am insuflat-o copilului meu când îl pregăteam pentru școală. Aceea că va reuși să se descurce singur chiar și în pauze. Salvarea noastră a fost faptul că doamna învățătoare a înțeles că prost era gândit sistemul, așa că le-a acordat copiilor, după ședință, prerogativele oricărui alt elev din școală : dreptul la pauză afară din clasă.
Când părea că totul se așezase frumos pe un făgaș normal, constat cu stupoare că oricât încerc să gestionez alimentația sănătoasă a copilului meu, se găsește un întreprinzător care are un chioșc alimentar în școală și vinde produse nesănătoase copiilor și care reușește să spulbere tot ce încerc eu să clădesc de la nașterea copilului încoace. Zilnic, constant, cu premeditare și cunoscând faptul că legea interzice vânzarea de produse declarate nerecomandate copiilor datorită substanțelor pe care le conțin, aceștia vând copiilor produse nesănătoase, dar bune la gust.
Aici e o adevarată distracție. Pentru cine nu știe există Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasă în unitățile de învățământ preuniversitar și un Ordin al Ministerului Sănătății Publice nr.1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preșcolarilor și școlarilor și a principiilor care stau la baza unei alimentații sănătoase pentru copii și adolescenți. Sunt curioasă în câte școli din România se respectă aceste acte normative și câte din chioșcurile din cadrul unităților de învățământ respectă aceste prevederi legale. Câte autorități publice veghează la respectarea acestei legi și cum se face prevenția bolilor grave de către Ministerul Sănătății în colaborare cu Ministerul Educației.
Descriu câteva categorii de alimente nerecomandate preșcolarilor și școlarilor: prăjituri, bomboane, acadele, hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prăjiți, alimente preparate prin prăjire, maioneză, margarină, brânză topită, brânzeturi tartinabile, mezeluri grase, chipsuri, biscuiți sărați, covrigei sărați, sticksuri sărate, snacksuri, alune sărate, semințe sărate, brânzeturi sărate, orice tip de băutură răcoritoare, cu excepția apei potabile plate sau minerale îmbuteliate, orice tip de aliment care , prin conținut, aduce un aport de calorii de peste 300 kcal pe unitate de vânzare, alimente vrac, sandvișuri neambalate, alimente neetichietate. Și menționez că acestea sunt interzise în temeiul articolului 10 din Legea nr.123/2008 a fi comercializate în școli sub sancțiuni contravenționale. Nu știu în alte școli cum e, dar la chioșcul din școala noastră există toate aceste alimente interzise. Ori n-au înțeles ăștia cuvântul „interzis”, ori n-au înțeles cuvântul „nesănătos”, căci toată lista asta se găsește în majoritatea sau chiar în toate unitățile de învățământ. Mă întreb atunci doar cum facem educație pentru sănătate copiilor când se tolerează astfel de magazine în cadrul unităților de învățământ.
Educația pentru sănătate se adresează deopotrivă copiilor, părinților și cadrelor didactice. Pentru că e lesne de înțeles că atât timp cât părintele îi dă copilului bani de bunuzar să-și cumpere ce vrea în pauză de la chioșc, copilul nu va alege produse bio, eco sau naturale ( mai ales când comerciantul nici nu aduce astfel de produse considerate lux). Există o tendință spre lucrurile interzise, cu care ne luptăm și noi adulții de nenumărate ori. Nu-mi spuneți nici că n-o să pățească nimic dacă mănâncă chipsuri toată ziua, sau te miri ce hidoșenii gumoase ultra colorate. Căci într-adevăr nu are o reacție spontană după consumul de alimente interzise. Singura reacție spontană pe care o are e legată de faptul că nu înțelege de ce tu, ca părinte, nu-i dai bani să meargă să-și ia chipsuri sau bomboane gumate vrac, râme sau alte oribilități, bune la gust, dar toxice din rețetă. Nu pricepe copilul de ce nu e bine să o mănânce dacă are gust atât de bun și de ce vrei tu să-l știi suferind zâmbrind la colegii de clasă care n-au părinți așa stresați cu privire la alimentație ca ai lui.
Astfel că, mulțumită proastei gestionări a unei situații comerciale pe spinarea părinților în cadrul școlii, ajungem să ne certăm de o săptămână întreagă zi de zi pe capitolul „ gustări” de la chioșc. Copilul e în primul an de școală, își dorește cu tot sufletul să se simtă integrat în grupul de la școală, iar eu părintele rău, îi restrâng aceste drepturi impunând reguli imposibil de respectat fără suferință. Pentru că dacă Statul nu a reușit să-și facă respectate regulile prevăzute în cele două acte normative, cum aș putea eu să fac un copil de 7 ani să respecte regula familiei noastre : fără prea multe E-uri!!! când zi de zi trece pe lângă „fructul interzis” și se uită la copiii care au acces la el .
Vreau să înțelegeți că deși încercăm să mâncăm cât mai sănătos, copiii au parte de ciocolată, bomboane, dar cu măsură, iar sursa de proveniență a produsului e atent verificată. Știu și că nu voi putea controla mediul în care își va desfășura activitatea toată viața, dar zău că aș amâna puțin momentul, bucurându-mă ca există o legislație în domeniu care e de partea mea.
Cum să facem să conștientizăm micii afaceriști, vânzători de E-uri, dascălii și părinții de importanța hranei pentru viitorul sănătății copiilor noștri ?
Sunt părinți care din grupa pregătitoare le dau bani de buzunar copiilor pentru a-și lua diverse chestii de la chioșc. De foarte multe ori când ajung cu copilul la școală, alții copii se întorc deja de la magazin cu câte un pachet de chipsuri sau bomboane gumate fosforescente. Cum să-i explici părintelui acelui copil că dacă acest copil va mânca chipsuri zi de zi 12 ani de zile, îi va distruge sănătatea și vom ajunge ca și americanii care au peste 75% populație obeză ?
Un prim pas de a încerca să educi atât copiii cât și dascălii și implicit părinții este să cerem respectarea legislației în domeniu pentru protecția sănătății copiilor pe viitor.
Ministerul Sănătății nu are suficiente pârghii de prevenție a bolilor în România. Ajungem să nu mai avem locuri în spitale, să avem tot mai mulți copii cu diabet și boli de ficat, copii obezi ori cu cancer pentru că nu știm să ne păzim copiii și nu știm să ne cerem respectarea drepturilor. Unde va ajunge această generație de copii alimentată artificial cu E-uri în toate produsele, cu produse de proastă calitate vândute acestora prin școli, cu fast food-uri pe post de premii de consolare pentru lipsa timpului petrecut cu părinții, cu hidratare prin sucuri acidulate în loc de apă ?
Văd deocamdată explozia cancerului în România, după 1989. Să nu credeți ca am făcut cancer pentru că am scăpat de comunism. Nu. Avem tot mai mulți bolnavi de cancer pentru că explozia în societatea de consum a făcut ca astăzi să găsești orice de mâncare, de foarte proastă calitate, dar foarte frumos ambalată, să nu mai avem nici fructe, nici legume fără pesticide, să nu mai avem control asupra provenienței produselor. Unul din factorii majori de declanșare ai cancerului au la bază o alimentație nesănătoasă. Aia care nu te face să-ți fie rău de fiecare dată când mănânci un chips, care nu-ți dă reacții fizice rapide după ce zilnic consumi junk food de la chioșcul alimentar din școală, care nu-ți arde stomacul când bei un suc carbogazos negru, dar care în timp, pot da reacții ciudate în organism.
Degeaba ne chinuim ca țară să găsim mereu resurse pentru bolnavii cronici, dacă nu suntem în stare să facem o prevenție normală, controlată a alimentației copiilor în școli. Pentru că acolo școala are acest principal rol : de educație. Ce preț va pune copilul pe lecțiile mele de educație pentru sănătate, cât timp la ei în școală există un magazin în care se vând tocmai produsele interzise ? Dacă am gândi puțin pe termen lung situația sistemului de sănătate publică din România, am putea anticipa rolul primordial al educației viitoarei generații. De a-i face să înțeleagă că la magazinul din cadrul școlii nu pot cumpăra decât apa plată sau minerală, fructe ( verificate cu privire la gradul de pesticide conținut), produse sănătoase și că dacă se întâmplă să mai consume sucuri acidulate, produse cu multe E-uri acestea trebuie să reprezinte excepții și nu regula în alimentație ? Legislație avem, nu-i cine s-o aplice, nu-i cine s-o dorească…pentru că atât timp cât nu te doare consumul unul produs nesănătos, nu vei conștientiza decât mult prea târziu de ce era bine să-l eviți atât tu, cât mai ales copiii tăi. Suntem răspunzători pentru deciziile pe care le luăm pentru noi și pentru copiii noștri, iar unele decizii nesănătoase pot duce la rezultate catastrofale în sănătatea copiilor și a familiei noastre. Trebuie doar să nu uităm că drepturile părintești se exercită în interesul superior al copilului și nu al comodității noastre. Iar interesul superior al copilului implică și o alimentație sănătoasă.
Text publicat întâi aici :
Gloria Alexandru 