Strigătul mut

Mă lupt cu ispita ce vine,

O simt și trec iar mai departe.

Fior rece îmi trece pe spate

Când morții se-adun într-o parte.

 

Nu-s morți care știu cum să moară,

Căci cine mai știe azi calea?

Da-s  reci, surzi și orbi dintr-o vină,

De-a nu auzi chiar strigarea.

 

E mut strigătul bolii perfide,

E-ascuns între vicii și fapte.

Nu știi când te ia-n stăpânire

Și-ajungi chiar s-o lași să te-ngroape.

 

Dar nu poți s-o lași să te-omoare!

N-ai voie să-i dai ei puterea!

Mai poți să întorci azi destinul

De-a nu-i accepta stăpânirea…

 

Atunci vei vedea c-a să plece

Doar n-o să se lupte o viață,

Cât nu-i dai ce vrea, va decide!

Că prost te-a ales, curajoasă…

 

Sursa foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s