Când școala îți dărâmă regulile sănătoase

 

Știam că intrarea în clasa pregătitoare avea să fie o adevărată provocare pentru noi ca părinți. Era de la sine înțeles că dacă Ministerul s-a gândit să o numească clasa 0 avea să atragă multe neajunsuri și multe încercări de a o face să treacă peste linia pozitivă. La început părea să fie totul sub control. Copilul mergea frumos la școală, era încântat de doamna, uneori de colegi, alteori era dezamăgit de colegi sau de gălăgia din clasă. La început întrebam și eu cum se joacă în pauze. Îmi spunea că în clasă. Eu, surprinsă. La prima ședintă cu părinții ni se și comunică oficial că programa pentru grupa pregătitoare nu prevede ca această categorie de vârstă să-și petreacă pauzele cu restul copiilor din școală de vârste cu 1, 2, 3 ani în plus sau mai mari. Adică copiilor li se anunță începerea pauzei pentru o școală întreagă, dar nu li se dă permisiunea de a ieși să zburde în pauze alături de restul claselor pentru că sunt mici, inadaptați mediului ostil al copilăriei , insuflându-li-se constant că ei nu sunt pregătiți pentru asta. Pe această cale țin să-i „multumesc” ministrului educației care a gândit ca această clasă pregătitoare să se desfășoare la școală și nu la grădiniță. Ați reușit să distrugeți printr-un singur paragraf din programă siguranța pe care i-am insuflat-o copilului meu când îl pregăteam pentru școală. Aceea că va reuși să se descurce singur chiar și în pauze. Salvarea noastră a fost faptul că doamna învățătoare a înțeles că prost era gândit sistemul, așa că le-a acordat copiilor, după ședință, prerogativele oricărui alt elev din școală : dreptul la pauză afară din clasă.

Când părea că totul se așezase frumos pe un făgaș normal, constat cu stupoare că oricât încerc să gestionez alimentația sănătoasă a copilului meu, se găsește un întreprinzător care are un chioșc alimentar în școală și vinde produse nesănătoase copiilor și care reușește să spulbere tot ce încerc eu să clădesc de la nașterea copilului încoace. Zilnic, constant, cu premeditare și cunoscând faptul că legea interzice vânzarea de produse declarate nerecomandate copiilor datorită substanțelor pe care le conțin, aceștia vând copiilor produse nesănătoase, dar bune la gust.

Aici e o adevarată distracție. Pentru cine nu știe există Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasă în unitățile de învățământ preuniversitar și un Ordin al Ministerului Sănătății Publice nr.1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preșcolarilor și școlarilor și a principiilor care stau la baza unei alimentații sănătoase pentru copii și adolescenți. Sunt curioasă în câte școli din România se respectă aceste acte normative și câte din chioșcurile din cadrul unităților de învățământ  respectă aceste prevederi legale. Câte autorități publice veghează la respectarea acestei legi și cum se face prevenția bolilor grave de către Ministerul Sănătății în colaborare cu Ministerul Educației.

Descriu câteva categorii de alimente nerecomandate preșcolarilor și școlarilor: prăjituri, bomboane, acadele, hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prăjiți, alimente preparate prin prăjire, maioneză, margarină, brânză topită, brânzeturi tartinabile, mezeluri grase, chipsuri, biscuiți sărați, covrigei sărați, sticksuri sărate, snacksuri, alune sărate, semințe sărate, brânzeturi sărate, orice tip de băutură răcoritoare, cu excepția apei potabile plate sau minerale îmbuteliate, orice tip de aliment care , prin conținut, aduce un aport de calorii de peste 300 kcal pe unitate de vânzare, alimente vrac, sandvișuri neambalate, alimente neetichietate. Și menționez că acestea sunt interzise în temeiul articolului 10 din Legea nr.123/2008 a fi comercializate în școli sub sancțiuni contravenționale. Nu știu în alte școli cum e, dar la chioșcul din școala noastră există toate aceste alimente interzise. Ori n-au înțeles ăștia cuvântul „interzis”, ori  n-au înțeles cuvântul „nesănătos”, căci toată lista asta se găsește în majoritatea sau chiar în toate unitățile de învățământ. Mă întreb atunci doar cum facem educație pentru sănătate copiilor când se tolerează astfel de magazine în cadrul unităților de învățământ.

Educația pentru sănătate se adresează deopotrivă copiilor, părinților și cadrelor didactice. Pentru că e lesne de înțeles că atât timp cât părintele îi dă copilului bani de bunuzar să-și cumpere ce vrea în pauză de la chioșc, copilul nu va alege produse bio, eco sau naturale ( mai ales când comerciantul nici nu aduce astfel de produse considerate lux). Există o tendință spre lucrurile interzise, cu care ne luptăm și noi adulții de nenumărate ori. Nu-mi spuneți nici că n-o să pățească nimic dacă mănâncă chipsuri toată ziua, sau te miri ce hidoșenii gumoase ultra colorate. Căci într-adevăr nu are o reacție spontană după consumul de alimente interzise. Singura reacție spontană pe care o are e legată de faptul că nu înțelege de ce tu, ca părinte, nu-i dai bani să meargă să-și ia chipsuri sau bomboane gumate vrac, râme sau alte oribilități, bune la gust, dar toxice din rețetă.  Nu pricepe copilul de ce nu e bine să o mănânce dacă are gust atât de bun și de ce vrei tu să-l știi suferind zâmbrind la colegii de clasă care n-au părinți așa stresați cu privire la alimentație ca ai lui.

Astfel că, mulțumită proastei gestionări a unei situații comerciale pe spinarea părinților în cadrul școlii, ajungem să ne certăm de o săptămână întreagă zi de zi pe capitolul „ gustări” de la chioșc. Copilul e în primul an de școală, își dorește cu tot sufletul să se simtă integrat în grupul de la școală, iar eu părintele rău, îi restrâng aceste drepturi impunând reguli imposibil de respectat fără suferință. Pentru că dacă Statul nu a reușit să-și facă respectate regulile prevăzute în cele două acte normative, cum aș putea eu să fac un copil de 7 ani să respecte regula familiei noastre : fără prea multe E-uri!!! când zi de zi trece pe lângă „fructul interzis” și se uită la copiii care au acces la el .

Vreau să înțelegeți că deși încercăm să mâncăm cât mai sănătos, copiii au parte de ciocolată, bomboane, dar cu măsură, iar sursa de proveniență a produsului e atent verificată. Știu și că nu voi putea controla mediul în care își va desfășura activitatea toată viața, dar zău că aș amâna puțin momentul, bucurându-mă ca există o legislație în domeniu care e de partea mea.

Cum să facem să conștientizăm micii afaceriști, vânzători de E-uri, dascălii și părinții de importanța hranei pentru viitorul sănătății copiilor noștri ?

Sunt părinți care din grupa pregătitoare le dau bani de buzunar copiilor pentru a-și lua diverse chestii de la chioșc. De foarte multe ori când ajung cu copilul la școală, alții copii se întorc deja de la magazin cu câte un pachet de chipsuri sau bomboane gumate fosforescente. Cum să-i explici părintelui acelui copil că dacă acest copil va mânca chipsuri zi de zi 12 ani de zile, îi va distruge sănătatea și vom ajunge ca și americanii care au peste 75% populație obeză ?

Un prim pas de a încerca să educi atât copiii cât și dascălii și implicit părinții este să cerem respectarea legislației în domeniu pentru protecția sănătății copiilor pe viitor.

Ministerul Sănătății nu are suficiente pârghii de prevenție a bolilor în România. Ajungem să nu mai avem locuri în spitale, să avem tot mai mulți copii cu diabet și boli de ficat,  copii obezi ori cu cancer pentru că nu știm să ne păzim copiii și nu știm să ne cerem respectarea drepturilor. Unde va ajunge această generație de copii alimentată artificial cu E-uri în toate produsele, cu produse de proastă calitate vândute acestora prin școli, cu fast food-uri pe post de premii de consolare pentru lipsa timpului petrecut cu părinții, cu hidratare prin sucuri acidulate în loc de apă ?

Văd deocamdată explozia cancerului în România, după 1989. Să nu credeți ca am făcut cancer pentru că am scăpat de comunism. Nu. Avem tot mai mulți bolnavi de cancer pentru că explozia în societatea de consum a făcut ca astăzi să găsești orice de mâncare, de foarte proastă calitate, dar foarte frumos ambalată, să nu mai avem nici fructe, nici legume fără pesticide, să nu mai avem control asupra provenienței produselor. Unul din factorii majori de declanșare ai cancerului au la bază o alimentație nesănătoasă. Aia care nu te face să-ți fie rău de fiecare dată când mănânci un chips, care nu-ți dă reacții fizice rapide după ce zilnic consumi junk food de la chioșcul alimentar din școală, care nu-ți arde stomacul când bei un suc carbogazos negru, dar care în timp, pot da reacții ciudate în organism.

Degeaba ne chinuim ca țară să găsim mereu resurse pentru bolnavii cronici, dacă nu suntem în stare să facem o prevenție normală, controlată a alimentației copiilor în școli. Pentru că acolo școala are acest principal rol : de educație. Ce preț va pune copilul pe lecțiile mele de educație pentru sănătate, cât timp la ei în școală există un magazin în care se vând tocmai produsele interzise ? Dacă am gândi puțin pe termen lung situația sistemului de sănătate publică din România, am putea anticipa rolul primordial al educației viitoarei generații. De a-i face să înțeleagă că la magazinul din cadrul școlii nu pot cumpăra decât apa plată sau minerală, fructe ( verificate cu privire la gradul de pesticide conținut), produse sănătoase și că dacă se întâmplă să mai consume sucuri acidulate, produse cu multe E-uri acestea trebuie să reprezinte excepții și nu regula în alimentație ? Legislație avem, nu-i cine s-o aplice, nu-i cine s-o dorească…pentru că atât timp cât nu te doare consumul unul produs nesănătos, nu vei conștientiza decât mult prea târziu de ce era bine să-l eviți atât tu, cât mai ales copiii tăi. Suntem răspunzători pentru deciziile pe care le luăm pentru noi și pentru copiii noștri, iar unele decizii nesănătoase pot duce la rezultate catastrofale în sănătatea copiilor și a familiei noastre. Trebuie doar să nu uităm că drepturile părintești se exercită în interesul superior al copilului și nu al comodității noastre. Iar interesul superior al copilului implică și o alimentație sănătoasă.

Text publicat întâi aici :

http://www.catchy.ro/cand-scoala-iti-darama-regulile-sanatoase/109720

 

Strigătul mut

Mă lupt cu ispita ce vine,

O simt și trec iar mai departe.

Fior rece îmi trece pe spate

Când morții se-adun într-o parte.

 

Nu-s morți care știu cum să moară,

Căci cine mai știe azi calea?

Da-s  reci, surzi și orbi dintr-o vină,

De-a nu auzi chiar strigarea.

 

E mut strigătul bolii perfide,

E-ascuns între vicii și fapte.

Nu știi când te ia-n stăpânire

Și-ajungi chiar s-o lași să te-ngroape.

 

Dar nu poți s-o lași să te-omoare!

N-ai voie să-i dai ei puterea!

Mai poți să întorci azi destinul

De-a nu-i accepta stăpânirea…

 

Atunci vei vedea c-a să plece

Doar n-o să se lupte o viață,

Cât nu-i dai ce vrea, va decide!

Că prost te-a ales, curajoasă…

 

Sursa foto: pixabay.com

Vremea ta

 

Când lacrimile par să nu mai curgă,

Și inima demult e împietrită

E musai loc ca timpul să mai cearnă

Și să ieși iar afar’ din echilibru.

 

Când crezi că vine vremea ca lumea să se schimbe

Și nu pricepi ce-i greu să înțeleagă,

Când luptele sunt pentru a-ntrezări lumina

Și pentru-a-nlătura orice ocară,

 

Când orice zbucium e astăzi ne-nțeles

Și doar pe ici pe colo mai vor unii să lupte,

Când tot am acceptat și ne-am ales

Cu cei de-am criticat. Ș-azi ne jertfesc.

 

Când nu-i mai cale să întorci macazul

Pentru cei mulți, căci prea li-i bine-așa,

Atunci e vremea ta, și-a ta, si-a mea

De-a ne schimba pe noi întâi. Mai bine-așa.

 

Mai greu e însă să începi cu tine,

Căci mai ușor e când privești la ei

Și știi exact ce trebuie-ei să schimbe

Căci vezi în ei ce e și-n ochii tăi.

La mulți ani

La mulți ani, doamnelor, domnișoarelor, mamelor , bunicilor și tuturor femeilor !

Azi este vorba despre iubire, despre recunoștință, despre apreciere și despre emoție.

Când au plecat picii la școală și grădiniță erau foarte fericiți pentru că azi îmi vor aduce o surpriză de Ziua Mamei… erau atât de bucuroși, încât deși bănui ce pregătesc la școli, abia aștept momentul de a veni în brațe pentru a-mi arăta ce-au pregătit și a le vedea bucuria de a-mi dărui ceva făcut de ei.

Serbăm în fiecare zi iubirea noastră,  când îmi spune piciul : „mami – bună” ( cu sensul contrar lui mami-rea) , iar picea se uită admirativ la rochia mea de birou și-mi spune : „Când o să fiu mare, o să-mi dai rochia ta mie ?” , când îmi spun :„mami, dormi cu mine?” și când se roagă lui Do să fie mami bine și sănătoasă și să o păzească de rele…Știu că primim înmiit mai multe bucurii zi de zi de la ei, cu orice gest de afecțiune pe care ei îl manifestă pentru noi. Doar că ei nu conștientizează zi de zi când fac involuntar gesturile de afecțiune, pentru că e vorba de o exteriorizare a unor sentimente pe care nu le pot încă defini. Azi, însă, sunt pregătiți să facă o zi specială pentru mămici … iar eu abia aștept să savurez momentul.

Să vă bucurați și voi de toate micile bucurii care vă umplu sufletul și să radiați azi de fericire!

LA MULȚI ANI !

Mă iartă

gate-1767623_1920

Mă iartă,

Tu, care-mi stai acum în poartă.

Tu, care-mi bați în geam și-mi suni în clopot

Mă iartă, că nu pot s-ajung în ropot.

 

Nu știu să vin când tu-ai avea nevoie,

Nu știu s-ascult când tu-ai vorbi în voie.

Nu știu să-mi las orice și să fac pace

Nu vreau s-aud văitările rămase.

 

E-atâta zbucium în sufletu-mi și-n gând

Că n-aș putea acum să te ascult,

E-atâta plâns în gând și în simțiri

Că n-aș putea s-ascund aste trăiri.

 

Și nu te-ar ajuta în lupta ta

S-asculți această frământare-a mea.

E peste ceea ce ai putea  tu duce,

E ca și cum ți-aș da o prea grea cruce.

 

Mă iartă că nimic nu-mi mai aprinde

Simțirea ca și cele sfinte.

Mă iartă că par mici orice neajunsuri

În fața Crucii ce ni-i dat a duce.

 

Mă iartă că nu știu a îți aprinde

Iubirea către cele sfinte.

Că nu mi-e bun exemplul de urmat

Să poți să înțelegi ce ne-a fost dat.

 

Mă iartă că sunt cam neputincioasă

Și n-aș ști cum să fac ca să te simți „acasă”.

Mă iartă că sunt  slabă și prea moale

Ca să te urc cu mine pe cărare.

 

Nu știi, dar chiar pentru aceasta

Mă-nchid în casa-mi. Ca să ard năpasta.

Mă rog ca-n lacrimi să pot plânge soarta

De-a nu putea să-ntorc nici chiar pe tata.

 

De-a nu fi-n stare să trezesc conștiința

În cei datori să-ncerce suferința.

De-a nu putea pe aceia să-i adun

Pe care îi așteaptă un greu drum.

 

Un drum ce pare astăzi conturat

De mulți ce-așteaptă-n neamul apostat,

Să-nșele pe cei slabi și căldicei

Cu mreje-ntinse tot de cei ca ei.