Ce șoc de dimineață. Copilul deschide televizorul să se uite la desene animate ( că doar pentru asta îl mai folosim) și din greșeală nimerește un program de știri. Aud că a trecut OUG-ul privind modificarea Codului penal. Nu-mi vine să cred. Un om rațional n-ar fi trecut acum o astfel de propunere, în contextul în care erau oamenii în stradă și protestatu împotrivă. Te așteptai ca o mână de oameni adunați seara la un pahar de vorbe să aibă mai mult spirit rațional decât unul singur. Dar nu, se pare că lucrurile merg din ce în ce mai rău.
Vreau și eu o Ordonanță de urgență, acum, e urgent și lucrurile o demonstrează. Aceea ca exercitarea dreptului la vot să fie obligatorie, sub aplicarea unei sancțiuni pecuniare/ contravenționale de măcar 500 lei. Adică dacă nu vrei să alegi pentru tine și pentru țară să plătești măcar jumate din salariul minim pe economie. Nici nu-mi pun problema că vor fi persoane care nu vor putea plăti sumele de bani, căci de regulă persoanele cu venituri mici sau fără venituri votează oricum. Și să inventăm odată votul electronic.
Regret ce s-a întâmplat azi noapte, ce au decis pentru noi reprezentanții noștri aleși prin vot democratic. DAR nu pot să nu spun că o meritam. O țară indiferentă la deciziile politice primește indiferență. O țară puturoasă, leneșă, care nu iese la vot nu mai contează. Asta o demonstrează cei care spun clar și răspicat că minoritatea asta revoltată din stradă nu reprezintă nimic față de scorul zdrobitor de la alegerile parlamentare câștigate de PSD. E aproape aceeași situație când un număr nesemnificativ de 3 milioane de oameni au cerut modificarea Constituției pentru a evita modificarea Codului civil prin OUG așa cum se întâmpă azi cu cel penal. Când ajungem să depindem de legiferare prin ordonanțe de urgență, depindem de gloata politică ce reprezintă sau nu un număr restrâns de persoane care mai au un interes să se prezinte azi la vot.
Interesul prezentării la vot trebuie să existe pentru întreaga populație, mai ales dacă dorim să avem un rezultat care într-adevăr să reprezinte opțiunea politică reală a momentului. Dacă toți tinerii și oamenii care au mai rămas cerebrali și verticali în țara asta ar fi ieșit la vot, azi noapte nu s-ar fi putut întâmpla ce s-a întâmplat. Sau s-ar fi întâmplat din cauza altei majorități. Pentru că, trebuie să o recunoaștem există situații penibil de penale în toată clasa politică, nu sunt unii mai cu moț ca alții ci doar unii mai cu tupeu ca alții. Iar acum e al naibii de frustrant că au avut tupeul să facă cum și-au pus în gând. Ne reprezintă ? Nu. Au fost aleși democratic? Din pacate, da.
Ieșim în stradă, dar ce cerem? Cui ? Care ne-ar putea reprezenta ? Realizăm că de fapt lipsa la vot a însemnat lipsa posibilității de a alege ceva din clasa politică românească, indiferent de culoarea ei ? Majoritatea oamenilor care nu s-au prezentat au declarat că nu aveau din cine să aleagă. Sunt toți la fel. Sunt ai noștri. Noi i-am creat așa. Noi le-am dat puterea pe care azi noapte și-au exercitat-o. Avem conducătorii pe care îi merităm, pentru că n-am fost în stare ca națiune să învățăm nimic din regimul dictatorial trecut. N-am avut tăria de a restabili ordinea încălcată în comunism, n-am avut coloana vertebrală de a sprijini victimele comunismului, ba chiar am dat legi și ordonanțe în care martirii din închisorile comuniste, persecutați pentru crezul lor religios și ideologic să nu mai poată fi pomeniți. Pentru că deranja verticalitatea lor. Deranja faptul că oamenii au murit pentru Hristos în lagărele din închisorile comuniste. Câte cerneală a curs după revoluție despre crimele din perioada comunistă în care toată intelectualitatea a fost întemnițată, toți preoții jertfiți și torturați ? Ce am învățat din experiența istoriei dure ? Martirii cereau să nu fie răzbunați. Dar n-au cerut niciodată să devenim călăi ai memoriei lor, să fim continuatori ai aceluiași oprobiu public la care i-au condamnat comuniștii.
Noi, ca neam ce-am făcut ? Am ales la fel. Să spijinim aceleași linii politice, să promovăm aceleași categorii de oameni care ne vând țara și ne schimbă drepturile. Culoarea azi nu mai contează, nici doctrina politică. Durerea este că acest lucru s-ar fi întâmplat în orice majoritate politică. Pătura politică actuală e formată din aceleași persoane care migrează dintr-un partid într-altul în funcție de scaunul vizat, numele se schimbă, dar interesele se păstrează .
Ce-am mai putea spera? Într-o naivitate disperată credeam la un moment dat că doar monarhia ar mai putea salva România. Măcar n-am mai alege președintele an de an, care să se vândă intereselor internaționale, am ști că o familie va trăi bine în România, de azi în veac, că i se cuvine totul și am opta pentru etichetă în relațiile internaționale. Acum îmi dau seama că nici asta nu e soluția ideală. Soluția ideală nu mai există astăzi. Dar trebuie să fim obligați odată să votăm. Așa vom ști exact care e nivelul și care e substanța noastră ca neam. Abia atunci vom cunoaște exact ce-am devenit. Și atunci vom decide să emigrăm sau să stăm să ne luăm țara înapoi. Iar nepăsătorii care nu vor dori să voteze, vor ajuta măcar bugetul țării, care și așa nu ajunge pentru mai nimic din lucrurile cu adevărat importante.
Sursa foto : cotidianul.ro
Gloria Alexandru 