Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat !

Să credeți în El  și să vă bucurați de cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru noi : viața veșnică.

E greu pentru unii să accepte că există viață după moarte, că ceea ce trăim aici e doar o pregătire pentru lumea de dincolo și că alegem, conștient sau nu, după trăirea noastră să avem o viață veșnică în Lumină sau în întuneric.

Din ce în ce mai mulți oameni afirmă azi că nu există iad, că nu există plată pentru păcatele noastre, că Dumnezeul nostru nu ne-ar pedepsi. Avem atâtea texte biblice care ne arată bunătatea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc și atâte exemple cum oamenii mereu s-au îndepărtat de conduita cerută de Dumnezeu. Au existat niște timpuri când oamenii primeau răspusuri la marile întrebări adresate Dumnezeirii mai ușor, mai rapid, mai direct. Noi nu mai suntem în stare, în epoca tehnologiei absolute să ne întoarcem la singura comunicare imperios necesară. Aceea de a comunica direct cu Dumnezeu și a-i înțelege semnele. Noi nu mai reușim să prindem frecvența, pentru că nu mai acceptăm decât ce vrem și ce ne convine din Sfânta Tradiție, din textele biblice și din învățăturile Sfinților Părinți. Lumea asta politic corectă e atât de sucită, că nu mai recunoaște grâul de neghină, albul de negru, lumina de întuneric. Au impresia că toate le va suporta Dumnezeu și toată vor rămâne fără plată. Dumnezeu știe cum va veni răsplata și când. Iar Judecata e dată Fiului, nu nouă. Aveți puterea de a cere luminarea minții, puterea de acceptare a Adevărului, așa cum e El, nu cum ni l-am dori noi, aveți maturitatea de a înțelege că peste toate există Dumnezeu care ne așteaptă zilnic să ne întoarcem acasă. Și cereți să puteți găsi conexiunea pierdută, să puteți vorbi cu Dumnezeu și să-i înțelegeți răspunsurile, căci însuși Hristos a spus „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină.

Pentru cei care nu cred că există viață după moarte, vă recomand să citiți experiențele atâtor oameni care au văzut iadul sau raiul, care au experimentat trăiri aparte din mila lui Dumnezeu și cu îngăduința Lui ca din experiența acelor oameni să înțelegem ceva. Doar să avem ochi să vedem și urechi să auzim. În adâncul nostru știm cum ar trebui să fim, dar lumea ne atrage să fim ca ea. În toate timpurile a fost așa. Însuși Hristos a spus ucenicilor lor „ Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte…Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi..” . Căci să nu uităm că lumea nu l-a acceptat ușor pe Hristos, răstignirea Lui e exemplul unei judecăți lumești, făcută să satisfacă doar dorința mulțimii de sânge, de asuprire. Dar în chiar această lume a ales Hristos să se întrupeze și să se jertfească pentru a salva lumea de păcat pentru ca ei să creadă în ce a propovăduit El.  Ferice de cei care au crezut și n-au văzut, și de voi cei ce credeți în El.

Învierea Lui să fie trăită ca o înviere proprie, o scoatere din asuprirea păcatului, o eliberare din temnița răului. Dumnezeu să vă dea, în numele Fiului Său Iisus Hristos, puterea de a trăi și simți mesajul acestei Învieri, de a înțelege crucea și de a o duce așa cum o primiți, de a iubi mai mult și mai mult,  de a ierta și de a lepăda păcatul, arătând că ați înțeles lecția Fiului lui Dumnezeu pentru întreg neamul omenesc.

Mulțumim Ție, Doamne, că putem trăi o nouă Înviere, că în fiecare an, în orice colț de lume un suflet sau mai multe primesc mesajul Învierii și-l propovăduiesc lumii întregi, pentru ca toți să creadă în viața veșnică și să încerce să-și trăiască viața ghidați de acest deziderat de a ajunge în locul de unde vine Lumina Veșnică.

Păstrați Lumina Sfântă a acestui praznic binecuvântat în casele și-n sufletele voastre, pentru ca nicicând să nu mai pătrundă întunericul în ele. Fiți voi lumină, caci toți ați fost aleși să urmați lui Hristos!

 

 

Care-i treaba cu Iepurașul ?

easter-1275790_1280

Serios, el când a apărut în peisaj ? Moș Crăciun era demult, de dinainte să fi fost eu mică. Înaintea lui se pare că era un Moș Gerilă. Ala l-am acceptat cu drag, ne aduce cadouri pentru că suntem cuminți, respecta regula darurilor de la nașterea Mântuitorului, căci cei trei magi i-au adus daruri scumpe, fiind încredințați că va fi un mare împărat. Și de atunci se aduc daruri copiilor omagiind Nașterea Mântuitorului. Deci idea de bătrân mag cu cadouri are ceva vechime.

Dar Iepurașul asta de Paște cum și când a apărut ?

De miel știam, existând ca simbolistică atât în Vechiul cât și în Noul Testament ca jertfă. Oul, ca simbol al Învierii se vopsește în roșu. Se spune că Maria Magdalena, ajungând în fața împăratului roman Tiberiu, având în mână un ou alb, i-a vestit acestuia că Iisus a Înviat din morți. Acesta, luând în derâdere afirmația femeii, îi spune că probabilitatea ca Acesta să fi Înviat e la fel de mică ca aceea ca oul ce-l ține în mână sa se transforme din alb in rosu. În acel moment oul din mâna Mariei Magdalena s-a preschimbat în roșu și așa este ea reprezentată ca Sfântă în multe icoane.

De iepurași n-am gasit menționat în nicio scriere veche. Cică apar prin Germania prin 1590 , iar la anglo-saxoni rămân de dinaintea convertirii lor la creștinism de la zeița lor a primăverii, Eosrte, ale cărei simboluri erau oul și iepurele.

În fine ne-am trezit cu el în Sărbătoare pentru că așa cresc vânzările la dulciuri. Mamă și ce bună e ciocolata în formă de iepure…îți vine s-o mănânci toată, toată, cu ouăle de ciocolată cu tot.

Nu înțelegeam strategia de marketing a asocierii iepurașului cu ouăle de găină în perioada sărbătorilor pascale. Eu n-am studii de marketing și ne asta nu pricep. Dar căutând informații cu privire la originile lor, se pare că oamenii ăștia din vânzări chiar știu să-și facă treaba. Pentru a nu supăra niciun consumator, au îmbinat tradițiile creștine cu cele păgâne, le-au trasformat în ciocolată, ca nimeni să nu-i reziste și le-au ambalat frumos colorat așa pe cel puțin câte un raft în fiecare magazin. N-ai cum să nu-i accepți. După atâta post, o ciocolată e irezistibilă, fie ea și în formă de iepure.

Și s-ar putea ca iepurașul să devină salvatorul mielului și e doar o etapă preliminară cu scop determinat de a înlocui mielul de Paște cu iepurașul de Paște. Și așa mesajele astea subliminale nu știi niciodată ce te determină să faci. Ne-om trezi peste vreo generație că după ce am tot mâncat iepurași de ciocolată să vrem să-i mâncăm în loc de miel, crezând că despre asta e vorba în tradiție. Sper doar că atunci când iepurașul va fi înlocuit cu ceva animăluț, să fie tot din categoria comestibilelor.

Și vă rog nu aruncați cu ouă roșii după cei care consumă miel, ied, pui, iepure, porc sau vită. Serios, imaginile alea cu mielul trist sunt așa doar ca să-mi asigure indigestia. Când vedeți puișorii cu puf galben vă gândiți că s-ar putea transforma într-o minunată supă sau vă gândiți să nu-i mai tăiați când sunt mari și urâți pentru că, la fel ca mielul au dreptul și ăștia la de toate și mai ales au dreptul să nu fie mâncați. Să ne întoarcem toți la mâncarea vegan sau la pastile cu vitamine ori prafuri cu proteină, iar animalele să traiască liniștite, nestresate de gândul bucătăriilor tradiționale.Iar iepurașii fricoșii ciocolatoșii să devină eroii comerțului de Paște, când mielul a fost salvat de la tăiere.

Printre simboluri și modul plasării lor în sărbătorile creștine și printre tabere de carnivori și vegani, vă doresc să păstrați măcar în suflete mesajul acestei Sfinte Sărbători a Învierii, acela al speranței, nădejdii în viața veșnică, al iubirii și al pocăinței , al iertării și al dragostei.

Hristos a Înviat!

Text publicat aici :

http://www.catchy.ro/care-i-treaba-cu-iepurasul/93758

Mai bate toaca-n oraș ?

toaca

Pe vremea copilăriei mele într-un oraș mic de provincie, eram chemați la biserică prin toacă. Noi, tinerii… În joia mare tinerii din oraș urcau treptele bisericii din deal pentru a bate toaca. Se organiza concurs de bătut toaca. Nu exista fecior în urbe să nu fi bătut toaca la biserica din deal. Noi, fetele, doar asistam spectacolului, fără a ne da seama atunci că sunetul ei puternic, sacadat va rămâne impregnat în conștiința noastră creștină ce avea să ni se descopere mult, mult mai târziu.

Pe vremea aia nu exista copil să nu meargă la biserică în Săptămâna Mare. Nu pentru că am fi simțit și înțeles prea mult din slujbă, dar mergeam pentru ritualul bătutului de toacă, pentru că acolo ne întâlneam toți prietenii, colegii, cunoscuții. La slujbă stăteam doar când se înconjura biserica, în rest eram la toacă.

Iar sunetul ei, chemarea ei a rămas în amintirea mea, în sufletul meu, în conștiința mea  și cu cât o resimt mai vie, cu atât ea se stinge mai tare.

Azi nu mai sunt copii să bată toaca. Azi nu se mai înghesuie să stea la rând să-i învețe meșteșugul. Azi, dacă o mai bat câțiva din când în când pare să-i supere zgomotul ei, să nu-l priceapă, să nu-l accepte.

Obiceiurile încep să se stingă la oraș și trebuie să fugi în vârf de munte în sate risipite să cauți să trăiești bucuria învăluită cu tristețe și nădejdea ce ți-o transmite toaca. Sunetul ei profund. Ăla pe care acum îl decriptezi…e ca și cum ai fi memorat un text în copilărie și abia acum îi înțelegi semnificația. Acum, după ani și ani înțelegi rostul și semnificația tradițiilor. Dar nu-i târziu și nu-i întâmplător. E ca o sămânță pusă la încolțit care abia acum rodește. Și n-a încolțit până acum pentru că nu i-ai dat ocazia, ai lăsat terenul arid, în care era imposibil să se lege ceva.

Și cândva, cumva, deloc întâmplător se face click. Pentru că ai vrut să înțelegi mai mult, să cauți adevărul și să reacționezi conștient la chemarea bisercii. Să înțelegi de ce glasul de toacă te răscolește.

Săptămâna patimilor începi s-o înțelegi altfel după ce-ai parcurs drumul crucii din Iersusalim, după ce ai văzut sângele Mântuitorului impregnat în pietrele ce stau mărturie, atât la Pretoriu cât și la locul biciuirii, gata să strige lumii : chiar nu pricepeți ??!! Pietrele au fost spălate de evrei cu cele mai bune soluții de curățare dar niciuna n-a putut înlătura culoarea sângerie a petelor din piatră, deși restul de piatră s-a curățat perfect. Piatra din Sfântul Mormânt deși se schimbă la un anumit interval de timp, pe marmură apar din nou urmele de sânge ale Mântuitorului. Acum când asculți toaca, parcă vezi biciuirile Mântuitorului și cuiele ce i-au străpuns mâinile și n-are cum să nu te răscolească altfel Paștele.

Orice creștin e dator să-și cunoască credința, la fel ca orice alt om ce aparține altui cult religios. Nu se poate să parcurgi, adult fiind, totul mecanic, ca în vremea copilăriei. Are rolul său și parcurgerea mecanică a anumitor practici, dar la maturitate se cuvine să depui eforturi să înțelegi despre ce e vorba de fapt, care e datoria ta și față de Cine o ai. Să crezi că prin simpla prezență din an în Paști tu ți-ai făcut datoria față de biserică, ai semnat condica și ești liber să te întorci la alte tale cotidiene treburi, înseamnă superficialitate și uneori chiar fățărnicie.

Nu mai suntem copiii care mergem doar să ascultăm toaca, acum suntem adulții care îi înțelegem plânsul, suntem adulții care ne conștientizăm condiția și rolul în biserică și societate. Sau ar trebui măcar s-o facem.

E un timp potrivit pentru toate, sunt sigură de asta.

Și-aștept să-mi crească feciorul să-l pot învăța să bată toaca, să țină minte cât a trăi că e chemarea sfântă la rugăciune. Pentru ca pe când va deveni adult să tresară la glasul toacei din Săptămâna Mare și să caute să-i înțeleagă sensul și plânsurile.

Și-mi pare rău că n-am învățat când am fost mică să împestresc ouăle roșii cum se face pe la noi, să pot s-o învăț pe cea mare meșteșugul ăsta. Dar sper ca ea să aibă mai multă îndemânare decât mine și să învețe meșteșugul de la alții, pentru că măcar acesta n-a dispărut nici măcar din oraș.

Iar când auziți toaca de la Biserică, să nu credeți niciun moment că se bate fără rost, căci va trezi în fiecare la momentul potrivit, exact răspunsul ce suntem datori să-l dăm.

Sărbători binecuvântate vă doresc!

Text publicat aici:

http://www.catchy.ro/mai-bate-toaca-n-oras/93558

Sursa foto : http://www.catchy.ro

25 aprilie, Ziua internațională de Luptă împotriva alienării părintești

divorce-156444_640

25 aprilie, Ziua internațională de Luptă împotriva alienării părintești

Inițiată în Canada în anul 2005, a început să fie sărbătorită din 2011 și în state americane, ajungând să fie sărbătorită acum în peste peste 25 de țări.

Ce înseamnă alienarea parentala ? Conform art.1 al dispoziției Colegiului Psihologilor din România din 12 februarie 2016 fenomenul alienarii parentale/parintesti este recunoscut ca forma de abuz psihologic (emotional) sever asupra copilului, constand in activitatea de denigrare sistematica a unui parinte de catre celalalt parinte, cu intentia alienarii (instrainarii) copilului de catre celalalt parinte.

Menită să restabilească sau să echilibreze relațiile degradate ale părinților față de copii, această dispoziție va fi un mijloc de prevenție și sancționare a acelor părinți care au comportamente neconfome cu cerința, și până la umă cu bunul simț.

Și totuși, dacă a fost nevoie de o măsură de recunoștere oficială a ei, se presupune că există un fond sensibil pe această problemă ce  a dus la abuzuri.

Cum ajung oamenii așa ? Așa de orbi încât dacă au ajuns să divorțeze din diverse pricini de nepotrivire de caracter, după ce și-au împărțit furculițele, saltelele și ultimii bănuți, au transformat copilul în monedă de schimb, în cal de bătaie, în paravan sau troc.

Bun, admit că sunt oameni cărora li se închid canalele de comunicare, nu se mai pot ierta, nu mai pot conviețui. Dar copilul ale alte frecvențe pe baza cărora trebuie să comunicați.

Sunt și cupluri care în  războiul orgoliilor își aduc aminte că au un copil împreună pe care nu vor nici gând să-l mai împartă. Au împărțit tot, chiar și mobila de sufragerie dar nu admit că trebuie să împartă și copilul. Nu admit și nu înțeleg termenul de autoritate părintească comună, custodie comună cum ar spune americanii. Ei cred că produsul iubirii lor de altă dată e doar al celui în posesia căruia revine. Așa ca un trofeu câștigat din lupta lor.

Ei, nu-i așa, dragilor și dragelor. Copilul e comun, e al amândurora și nu e sacul vostru de box, nici paravanul dintre voi, nici psihologul de serviciu, nici prietena/prietenul vostru cel mai bun, și în niciun caz nu e duhovnicul voastru, pentru ca lui să-i spuneți toată amăreala ce e între voi. Nu se poate ca azi copilul să fie singurul care încasează durerea divorțului vostru doar pentru că voi, adulții, nu sunteți în stare să vă stăpâniți emoțiile și nu înțelegeți ce-i trebuie unui copil să se dezvolte frumos. El are nevoie de amândoi părinții și trebuie să păstreze legătura cu amândoi, chiar și cu părintele separat. Iar deciziile în ceea ce-l privește pe el trebuie luate ținând cont de interesul superior al copilului și nu ținând cont de orgoliile voastre personale. Pentru că la divorț doar soții divortează, copiii doar se separă de unul din părinți. Și lui nu-i ajunge din partea părintelui separat doar suma stabilită ca și contribuție financiară lunară, el are nevoie de prezență, de sfaturi, de afecțiune și de timp să-l asculți. Nu vrea să știe problemele și neajunsurile voastre ca soți, decât doar dacă crede, în naivitatea specifică copilului ce provine din părinți divorțați, că vă veți împăca. El vrea să știe doar că atunci când ia o nota mică sau mare, amândoi îi sunteți alături. Că atunci când vrea să meargă în excursia cu clasa, voi amândoi îi acordați încrederea că se poate descurca singur. Vrea doar să știe că atunci când colegii râd de el, sunteți acolo să-l ascultați, și nu să-i amplificați necazul de la școală. Vrea doar să nu simtă distanța la care voi l-ați pus față de părintele lui. Și nu-i faceți asta, aveți maturitatea necesară să puneți la o parte toate supărările ce au cauzat divorțul și mai mult chiar decât în timpul căsătoriei, să faceți în așa fel încât copilul să păstreze legătura cu părintele separat, și o legătură pe care v-ați dori să o aveți și voi dacă ați fi separați.

De regulă, fie intanțele judecătorești, fie părinții care aleg divorțul pe cale amiabilă, stabilesc locuința copilului minor după divorț la mamă. Probabil amândoi cred ca părinți, că locul copiilor e în primul rând lângă mamă. Dar vreau să cred și să sper că fiecare mamă care trece prin asta păstrează cele mai bune gânduri în creșterea copilului împreună cu tatăl copilului.

De ce-ar traumatiza un părinte propriul copil insinuându-i lucruri urâte despre tată/mamă sau de ce ar încerca unul din părinți să rupă relațiile dintre propriul copil și părintele său? În ce carte de psihologie scrie că-i e mai bine copilului fără un părinte în ecuație ? Bun, rău, cum ar fi…cum s-ar putea schimba în bine unul căruia îi tai orice șanse de a fi alături de copil, într-un fel sau altul ?

Nimic nu e mai trist decât un copil care tânjește după părintele lui, care visează că este iubit și apreciat de ambii părinți și care vrea doar să fie pace, liniște și iubire în jurul lui. Și e mai mult decât dreptul lui, să fie crescut într-un mediu sănătos, e datoria voastră, ca părinți, să-i oferiți ce i-ați promis când l-ați adus în lume.

Suntem răspunzători de bazele pe care le punem copiilor noștri, suntem răspunzători de traumele psihice la care îi putem supune prin neglijența, nepăsarea, dar mai ales prin orgoliul nostru. Iar copiii nu trebuie să plătească greșelile noastre de comunicare.

Textul meu de pe http://www.catchy.ro/tu-ai-divortat-de-tatal-lui-nu-copilul/93482

Sursa foto: pixabay.com

Când școala îți dărâmă regulile sănătoase

 

Știam că intrarea în clasa pregătitoare avea să fie o adevărată provocare pentru noi ca părinți. Era de la sine înțeles că dacă Ministerul s-a gândit să o numească clasa 0 avea să atragă multe neajunsuri și multe încercări de a o face să treacă peste linia pozitivă. La început părea să fie totul sub control. Copilul mergea frumos la școală, era încântat de doamna, uneori de colegi, alteori era dezamăgit de colegi sau de gălăgia din clasă. La început întrebam și eu cum se joacă în pauze. Îmi spunea că în clasă. Eu, surprinsă. La prima ședintă cu părinții ni se și comunică oficial că programa pentru grupa pregătitoare nu prevede ca această categorie de vârstă să-și petreacă pauzele cu restul copiilor din școală de vârste cu 1, 2, 3 ani în plus sau mai mari. Adică copiilor li se anunță începerea pauzei pentru o școală întreagă, dar nu li se dă permisiunea de a ieși să zburde în pauze alături de restul claselor pentru că sunt mici, inadaptați mediului ostil al copilăriei , insuflându-li-se constant că ei nu sunt pregătiți pentru asta. Pe această cale țin să-i „multumesc” ministrului educației care a gândit ca această clasă pregătitoare să se desfășoare la școală și nu la grădiniță. Ați reușit să distrugeți printr-un singur paragraf din programă siguranța pe care i-am insuflat-o copilului meu când îl pregăteam pentru școală. Aceea că va reuși să se descurce singur chiar și în pauze. Salvarea noastră a fost faptul că doamna învățătoare a înțeles că prost era gândit sistemul, așa că le-a acordat copiilor, după ședință, prerogativele oricărui alt elev din școală : dreptul la pauză afară din clasă.

Când părea că totul se așezase frumos pe un făgaș normal, constat cu stupoare că oricât încerc să gestionez alimentația sănătoasă a copilului meu, se găsește un întreprinzător care are un chioșc alimentar în școală și vinde produse nesănătoase copiilor și care reușește să spulbere tot ce încerc eu să clădesc de la nașterea copilului încoace. Zilnic, constant, cu premeditare și cunoscând faptul că legea interzice vânzarea de produse declarate nerecomandate copiilor datorită substanțelor pe care le conțin, aceștia vând copiilor produse nesănătoase, dar bune la gust.

Aici e o adevarată distracție. Pentru cine nu știe există Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasă în unitățile de învățământ preuniversitar și un Ordin al Ministerului Sănătății Publice nr.1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preșcolarilor și școlarilor și a principiilor care stau la baza unei alimentații sănătoase pentru copii și adolescenți. Sunt curioasă în câte școli din România se respectă aceste acte normative și câte din chioșcurile din cadrul unităților de învățământ  respectă aceste prevederi legale. Câte autorități publice veghează la respectarea acestei legi și cum se face prevenția bolilor grave de către Ministerul Sănătății în colaborare cu Ministerul Educației.

Descriu câteva categorii de alimente nerecomandate preșcolarilor și școlarilor: prăjituri, bomboane, acadele, hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prăjiți, alimente preparate prin prăjire, maioneză, margarină, brânză topită, brânzeturi tartinabile, mezeluri grase, chipsuri, biscuiți sărați, covrigei sărați, sticksuri sărate, snacksuri, alune sărate, semințe sărate, brânzeturi sărate, orice tip de băutură răcoritoare, cu excepția apei potabile plate sau minerale îmbuteliate, orice tip de aliment care , prin conținut, aduce un aport de calorii de peste 300 kcal pe unitate de vânzare, alimente vrac, sandvișuri neambalate, alimente neetichietate. Și menționez că acestea sunt interzise în temeiul articolului 10 din Legea nr.123/2008 a fi comercializate în școli sub sancțiuni contravenționale. Nu știu în alte școli cum e, dar la chioșcul din școala noastră există toate aceste alimente interzise. Ori n-au înțeles ăștia cuvântul „interzis”, ori  n-au înțeles cuvântul „nesănătos”, căci toată lista asta se găsește în majoritatea sau chiar în toate unitățile de învățământ. Mă întreb atunci doar cum facem educație pentru sănătate copiilor când se tolerează astfel de magazine în cadrul unităților de învățământ.

Educația pentru sănătate se adresează deopotrivă copiilor, părinților și cadrelor didactice. Pentru că e lesne de înțeles că atât timp cât părintele îi dă copilului bani de bunuzar să-și cumpere ce vrea în pauză de la chioșc, copilul nu va alege produse bio, eco sau naturale ( mai ales când comerciantul nici nu aduce astfel de produse considerate lux). Există o tendință spre lucrurile interzise, cu care ne luptăm și noi adulții de nenumărate ori. Nu-mi spuneți nici că n-o să pățească nimic dacă mănâncă chipsuri toată ziua, sau te miri ce hidoșenii gumoase ultra colorate. Căci într-adevăr nu are o reacție spontană după consumul de alimente interzise. Singura reacție spontană pe care o are e legată de faptul că nu înțelege de ce tu, ca părinte, nu-i dai bani să meargă să-și ia chipsuri sau bomboane gumate vrac, râme sau alte oribilități, bune la gust, dar toxice din rețetă.  Nu pricepe copilul de ce nu e bine să o mănânce dacă are gust atât de bun și de ce vrei tu să-l știi suferind zâmbrind la colegii de clasă care n-au părinți așa stresați cu privire la alimentație ca ai lui.

Astfel că, mulțumită proastei gestionări a unei situații comerciale pe spinarea părinților în cadrul școlii, ajungem să ne certăm de o săptămână întreagă zi de zi pe capitolul „ gustări” de la chioșc. Copilul e în primul an de școală, își dorește cu tot sufletul să se simtă integrat în grupul de la școală, iar eu părintele rău, îi restrâng aceste drepturi impunând reguli imposibil de respectat fără suferință. Pentru că dacă Statul nu a reușit să-și facă respectate regulile prevăzute în cele două acte normative, cum aș putea eu să fac un copil de 7 ani să respecte regula familiei noastre : fără prea multe E-uri!!! când zi de zi trece pe lângă „fructul interzis” și se uită la copiii care au acces la el .

Vreau să înțelegeți că deși încercăm să mâncăm cât mai sănătos, copiii au parte de ciocolată, bomboane, dar cu măsură, iar sursa de proveniență a produsului e atent verificată. Știu și că nu voi putea controla mediul în care își va desfășura activitatea toată viața, dar zău că aș amâna puțin momentul, bucurându-mă ca există o legislație în domeniu care e de partea mea.

Cum să facem să conștientizăm micii afaceriști, vânzători de E-uri, dascălii și părinții de importanța hranei pentru viitorul sănătății copiilor noștri ?

Sunt părinți care din grupa pregătitoare le dau bani de buzunar copiilor pentru a-și lua diverse chestii de la chioșc. De foarte multe ori când ajung cu copilul la școală, alții copii se întorc deja de la magazin cu câte un pachet de chipsuri sau bomboane gumate fosforescente. Cum să-i explici părintelui acelui copil că dacă acest copil va mânca chipsuri zi de zi 12 ani de zile, îi va distruge sănătatea și vom ajunge ca și americanii care au peste 75% populație obeză ?

Un prim pas de a încerca să educi atât copiii cât și dascălii și implicit părinții este să cerem respectarea legislației în domeniu pentru protecția sănătății copiilor pe viitor.

Ministerul Sănătății nu are suficiente pârghii de prevenție a bolilor în România. Ajungem să nu mai avem locuri în spitale, să avem tot mai mulți copii cu diabet și boli de ficat,  copii obezi ori cu cancer pentru că nu știm să ne păzim copiii și nu știm să ne cerem respectarea drepturilor. Unde va ajunge această generație de copii alimentată artificial cu E-uri în toate produsele, cu produse de proastă calitate vândute acestora prin școli, cu fast food-uri pe post de premii de consolare pentru lipsa timpului petrecut cu părinții, cu hidratare prin sucuri acidulate în loc de apă ?

Văd deocamdată explozia cancerului în România, după 1989. Să nu credeți ca am făcut cancer pentru că am scăpat de comunism. Nu. Avem tot mai mulți bolnavi de cancer pentru că explozia în societatea de consum a făcut ca astăzi să găsești orice de mâncare, de foarte proastă calitate, dar foarte frumos ambalată, să nu mai avem nici fructe, nici legume fără pesticide, să nu mai avem control asupra provenienței produselor. Unul din factorii majori de declanșare ai cancerului au la bază o alimentație nesănătoasă. Aia care nu te face să-ți fie rău de fiecare dată când mănânci un chips, care nu-ți dă reacții fizice rapide după ce zilnic consumi junk food de la chioșcul alimentar din școală, care nu-ți arde stomacul când bei un suc carbogazos negru, dar care în timp, pot da reacții ciudate în organism.

Degeaba ne chinuim ca țară să găsim mereu resurse pentru bolnavii cronici, dacă nu suntem în stare să facem o prevenție normală, controlată a alimentației copiilor în școli. Pentru că acolo școala are acest principal rol : de educație. Ce preț va pune copilul pe lecțiile mele de educație pentru sănătate, cât timp la ei în școală există un magazin în care se vând tocmai produsele interzise ? Dacă am gândi puțin pe termen lung situația sistemului de sănătate publică din România, am putea anticipa rolul primordial al educației viitoarei generații. De a-i face să înțeleagă că la magazinul din cadrul școlii nu pot cumpăra decât apa plată sau minerală, fructe ( verificate cu privire la gradul de pesticide conținut), produse sănătoase și că dacă se întâmplă să mai consume sucuri acidulate, produse cu multe E-uri acestea trebuie să reprezinte excepții și nu regula în alimentație ? Legislație avem, nu-i cine s-o aplice, nu-i cine s-o dorească…pentru că atât timp cât nu te doare consumul unul produs nesănătos, nu vei conștientiza decât mult prea târziu de ce era bine să-l eviți atât tu, cât mai ales copiii tăi. Suntem răspunzători pentru deciziile pe care le luăm pentru noi și pentru copiii noștri, iar unele decizii nesănătoase pot duce la rezultate catastrofale în sănătatea copiilor și a familiei noastre. Trebuie doar să nu uităm că drepturile părintești se exercită în interesul superior al copilului și nu al comodității noastre. Iar interesul superior al copilului implică și o alimentație sănătoasă.

Text publicat întâi aici :

http://www.catchy.ro/cand-scoala-iti-darama-regulile-sanatoase/109720

 

Strigătul mut

Mă lupt cu ispita ce vine,

O simt și trec iar mai departe.

Fior rece îmi trece pe spate

Când morții se-adun într-o parte.

 

Nu-s morți care știu cum să moară,

Căci cine mai știe azi calea?

Da-s  reci, surzi și orbi dintr-o vină,

De-a nu auzi chiar strigarea.

 

E mut strigătul bolii perfide,

E-ascuns între vicii și fapte.

Nu știi când te ia-n stăpânire

Și-ajungi chiar s-o lași să te-ngroape.

 

Dar nu poți s-o lași să te-omoare!

N-ai voie să-i dai ei puterea!

Mai poți să întorci azi destinul

De-a nu-i accepta stăpânirea…

 

Atunci vei vedea c-a să plece

Doar n-o să se lupte o viață,

Cât nu-i dai ce vrea, va decide!

Că prost te-a ales, curajoasă…

 

Sursa foto: pixabay.com

Vremea ta

 

Când lacrimile par să nu mai curgă,

Și inima demult e împietrită

E musai loc ca timpul să mai cearnă

Și să ieși iar afar’ din echilibru.

 

Când crezi că vine vremea ca lumea să se schimbe

Și nu pricepi ce-i greu să înțeleagă,

Când luptele sunt pentru a-ntrezări lumina

Și pentru-a-nlătura orice ocară,

 

Când orice zbucium e astăzi ne-nțeles

Și doar pe ici pe colo mai vor unii să lupte,

Când tot am acceptat și ne-am ales

Cu cei de-am criticat. Ș-azi ne jertfesc.

 

Când nu-i mai cale să întorci macazul

Pentru cei mulți, căci prea li-i bine-așa,

Atunci e vremea ta, și-a ta, si-a mea

De-a ne schimba pe noi întâi. Mai bine-așa.

 

Mai greu e însă să începi cu tine,

Căci mai ușor e când privești la ei

Și știi exact ce trebuie-ei să schimbe

Căci vezi în ei ce e și-n ochii tăi.

La mulți ani

La mulți ani, doamnelor, domnișoarelor, mamelor , bunicilor și tuturor femeilor !

Azi este vorba despre iubire, despre recunoștință, despre apreciere și despre emoție.

Când au plecat picii la școală și grădiniță erau foarte fericiți pentru că azi îmi vor aduce o surpriză de Ziua Mamei… erau atât de bucuroși, încât deși bănui ce pregătesc la școli, abia aștept momentul de a veni în brațe pentru a-mi arăta ce-au pregătit și a le vedea bucuria de a-mi dărui ceva făcut de ei.

Serbăm în fiecare zi iubirea noastră,  când îmi spune piciul : „mami – bună” ( cu sensul contrar lui mami-rea) , iar picea se uită admirativ la rochia mea de birou și-mi spune : „Când o să fiu mare, o să-mi dai rochia ta mie ?” , când îmi spun :„mami, dormi cu mine?” și când se roagă lui Do să fie mami bine și sănătoasă și să o păzească de rele…Știu că primim înmiit mai multe bucurii zi de zi de la ei, cu orice gest de afecțiune pe care ei îl manifestă pentru noi. Doar că ei nu conștientizează zi de zi când fac involuntar gesturile de afecțiune, pentru că e vorba de o exteriorizare a unor sentimente pe care nu le pot încă defini. Azi, însă, sunt pregătiți să facă o zi specială pentru mămici … iar eu abia aștept să savurez momentul.

Să vă bucurați și voi de toate micile bucurii care vă umplu sufletul și să radiați azi de fericire!

LA MULȚI ANI !